OMAGIU SFĂTOSULUI BUNIC DIN HUMULEŞTI

Acum 176 de ani, în Humuleşti, un sat din judeţul Neamţ, în chiar prima zi de primăvară, în familia lui Ştefan şi a Smarandei Ciubotaru a venit pe lume un băieţel, “un boţ cu ochi”, cum era să scrie el mai tîrziu, care ”nici frumos pînă la douăzeci de ani, nici cuminte pînă la treizeci de ani şi nici bogat pînă la patruzeci de ani nu m-am făcut…” A fost, în schimb, cel mai frumos mărţişor, prins de Dumnezeu pe sufletele copiilor, care i-au zis, peste ani,Bunicul din Humuleşti şi care, generaţie după generaţie, sorb cu drag din scrierile lui. Filiala A. Russo îi aduce un omagiu scriitorului Ion Creangă, organizînd în Săptămîna crengiană mai multe manifestări culturale dedicate Sfătosului Bunic din Humuleşti. De asemenea, utilizatorii noştri pot examina expoziţia de carte “ Ion Creangă – excelent povestitor şi educator al copiilor”. Citind cărţile lui, veţi înţelege de ce Ion Creangă este un excelent povestitor şi educator al copiilor. “Amintirile” şi  poveştile sale ne învaţă să fim harnici ca Fata Moşneagului, curajoşi ca Harap Alb, descurcăreţi ca Dănilă Prepeleac, dar şi să nu fim haini ca Lupul din “Capra cu trei iezi”, făţarnici şi periculoşi ca Spînul din “Harap Alb” sau năduhoşi ca baborniţa din “Soacra cu trei nunori”. Şi ne oferă aceste învăţăminte într-o manieră firească şi delicată, am spune diplomatică, ca să putem alege singuri grîul de neghină. Ion Creangă e un învăţător, un filozof, un psiholog şi un pedagog, ale cărui lecţii urmează să le însuşim o viaţă întreagă, citindu-i opera sa dătătoare de învăţăminte, de farmec şi de omenie.  

GRIGORE VIERU - POETUL COPILĂRIEI NOASTRE

În anul 1957, un student al Institutului Pedagogic “Ion Creangă” din Chișinău, “timid și fin ca un descendent dintr-o familie de nobili scăpătați” (Andrei Strîmbeanu), debutează editorial cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur. Au urmat apoi, asemeni unor curate ploi de vară, alte cărți pentru cei mici: “Muzicuțe”, “Bună ziua, fulgilor!”, “Mulțumim pentru pace”, “Făt-Frumos, curcubeul”, “La fereastra cu minuni” ș.a. – toate culminînd, în 1980, cu “Albinuța”, cartea de căpătîi a preșcolarului, care a educat și sensibilizat zeci de generații de cititor. Astfel a debutat la 12 februarie a. c., în incinta filialei “Alecu Russo”, concursul de erudiție “Grigore Vieru – poetul copilăriei noastre”. Călăuziți discret și cu tact de un bibliotecar pe post de moderator, elevi din clasele primare de la diferite instituții de învățămînt au recitat poezii despre limbă, mamă, neam și țară, au scuturat cîte o petală de gînd peste destinul, viața și opera celui care a fost, este și va fi lacrima de foc a versului basarabean – “Un talent așteptat de atîta vreme în literatura noastră” (Ion Druță). Atmosfera de sărbătoare, de celebrare a creației marelui nostru poet a fost întregită plăcut și de cîteva cîntece inspirate de versurile sale, acestea fiind interpretate de vestitul actor și trubadur Tudor Gheorghe și de Cenaclul „Flacăra” condus de regretatul Adrian Păunescu. Peste două zile, și anume la 15 februarie, filiala “Alecu Russo” a mai desfășurat un concurs de erudiție, de astă elevii fiind invitați să-și prezinte mesajele sau scrisorile lor adresate lui Grigore Vieru. Iată cîteva dintre cele care ni s-au părut a fi mai interesante – rînduri aparținînd unor elevi din clasele a patra ale Liceului Teoretic “Ginta Latină”: „Poezia lui pentru copii este ca ploaia curată, care ne spală de colbul neliniștilor și necazurilor din fiecare zi, ne luminează și ne întărește” (Dorin Erhan); „Grigore Vieru este ca o carte mereu deschisă, pe care încă nimeni nu a citit-o pînă la capăt, la fiecare nouă lectură descoperind imagini și idei inedite. Poeziile lui ne fac viața mai frumoasă, pentru că el a iubit mult țara, mama, limba romînă” (Vlada Stafi); „În aceste zile îmi aduc aminte de „Albinuța”, cu ajutorul căreia am început să zbor prin lumea cărților, dar și de Spiridon Vangheli, un bun prieten al lui Grigore Vieru. Împreună ei au scris cîndva primul „Abecedar” cu suflet românesc din țara noastră” (Maxim Romaniuc); „Odată intrat în lumea fermecată a poeziilor lui Grigore Vieru, ești prins de vrajă și nu te mai poți dezlipi pînă nu citești toată cartea. El găsește cuvinte frumoase și pentru spic, și pentru stea, și pentru tot ce ne înconjoară” (Alexandra Gasnaș). Dacă, printr-o mare minune, Grigore Vieru ar putea citi rîndurile scrise azi de copiii Moldovei, credem că s-ar bucura nespus de mult, pentru că cel mai elogiu care îi poate fi adus unui scriitor este acela de a fi citit în permanență

Expoziție virtuală

”Profetul şi geniul literaturii franceze” (Jules Verne– 185 de ani de la naştere)

Unul dintre cei mai faimoşi scriitori ai tuturor timpurilor, Jules Verne, a creat un nou stil în literatură, fiind considerat părintele sciente-fiction. Lumi noi pline de aventuri necunoscute au luat naştere sub pana lui măiastră. Într-o carieră care a durat mai bine de 40 de ani, a scris peste 60 de cărţi, acoperind întreaga istorie a existenţei umane. Romanele sale au cîştigat popularitate în întreaga lume. Fără să fie instruit în ştiinţe şi fără să aibă experienţă în călătorii, şi-a petrecut mult timp studiind pentru aşi putea scrie cărţile sale, o parte dintre care se află în fondurile filialei A. Russo. Dacă sunteţi pasionaţi de romanele de aventură, descrierile unor coduri străvechi, călătorii în necunoscut, atunci vă propunem să citiţi romanele lui Jules Verne.

Verne, Jules. Prichindel: în 2 vol. / Jules, Verne. -  București : Minerva, 2005. Publicat pentru prima dată în 1893 sub formă de foileton, Prichindel este un roman aparte în opera lui Jules Verne, fiind singurul de factură realistă. El prezintă destinul unui copil irlandez abandonat pe stradă de către părinţii pe care nu i-a văzut niciodată, în felul acesta fiind nevoit a trece prin toate greutăţile imaginabile pentru a supravieţui de la o zi la alta. La finalul periplului său, eroul îşi împlineşte visul, şi de la cea mai lucie sărăcie trece la o stare de independenţă financiară, graţie isteţimii şi perseverenţei sale. 

Verne, Jules  Cinci săptămîni în balon. / Jules, Verne. -  București : Tedit Fzh, 2007. – 255 p. Cartea anul acesta împlineşte 150 de ani de la publicare. Este primul roman de aventuri scris de Jules Verne, roman ce a avut un succes răsunător imediat după publicare.Autorul îşi perfecţionează în acest volum ”ingredientele” de succes ale operei sale viitoare, combinînd cu talent intriga plină de aventuri şi răsturnări de situaţii cu descrierile tehnice, geografice sau istorice. Cartea prezintă aventurile profesorului Samuel Ferguson care, împreună cu servitorul său Joe şi bunul său prieten Richard ”Dick” Kennedy, porneşte într-o călătorie fantastică de-a lungul continentului african – neexplorat în totalitate – cu ajutorul unui balon umplut cu hidrogen. Personajele se vor ciocni, pe durata călătoriei, de numeroase obstacole şi vor trece prin multe perepeţii neaşteptate.

Verne, Jules. Copiii căpitanului Grant: în 2 vol. / Jules, Verne. București; Ch.: David, Litera, 1997.  Între cărţile parcurse cu cel mai mare interes  de generaţii succesive de tineri cititori se numără şi ”Copiii căpitanului Grant” (publicat în 1868), un roman în paginile căruia, pornind în căutarea căpitanului tricatorgului Britannia, dispărut pe undeva prin mările Pacificului, aflăm nu numai o pasionantă lecţie de geografie, ci şi acţiuni palpitante, în care se manifestă cutezanţa şi ingeniozitatea unor personaje memorabile.

Verne, Jules.. Ocolul Pămîntului în 80 de zile. / Jules, Verne. – București : Regis, s.a. – 303 p. Este una dintre cele mai frumoase şi interesante cărţi de aventură ieşită de sub pana prolificului şi inventivului scriitor francez Jules Verne, care îi are în centrul său pe Phileas Fogg, gentelmen englez desăvîrşit, şi pe servitorul acestuia, descurcăreţul Jeans Passepartout, în încercarea lor de-a înconjura Pămîntul. Însoţiţi-i pe Mr. Phileas Fogg şi pe prietenii săi într-o călătorie  uimitoare, plină de aventură, suspans şi mult umor, prin întreaga lume, descoperind pe rînd culturi şi civilizaţii neobişnuite şi deopotrivă de fascinante.Verne, Jules. Căpitan la 15 ani. / Jules, Verne. -  S.l. : Regis, s.a. – 319 p.  Este o adevărată şcoală de energie, în care datele ştiinţifice se îmbină cu valoarea morală a aventurii, a curajului şi solidarităţii umane. Dick Sand, deşi nu îndeajuns format pentru sarcina unui căpitan de vas, după naufragiul întregului echipaj, este un adolescent înzestrat cu calităţi neobişnuite de curaj, pricepere şi iniţiativă, animat de nobilul sentiment al răspunderii faţă de cei ce îi sunt încredinţaţi de soartă. La el şi la ceilalţi eroi celebri ai săi se referea Jules Verne, atunci cînd rostea la moartea sa, ultimele sale cuvinte: „Să fiţi buni!”.

Verne, Jules. Insula misterioasă: în 2 vol. / Jules, Verne. – București; Ch. : David, Litera, 1997. În Insula misterioasă, mai mult decît în oricare  alta dintre aventurile extraordinare, fantezia civilizatoare a lui Jules Verne se manifestă cu pregnanţă şi fervoare. Vocaţia sa constructivă şi încrederea în forţa nestăvilită a inteligenţei omului îşi găsesc în pretextul naufragiului celor cinci bărbaţi curajoşi pe o insulă pustie un prilej de manifestare a geniului său erudit şi a unei inegalabile forţe de sugestie epică. Gedeon Spilett, Cyrus Smith, Nab, Pencroff şi Harbert, izolaţi pe o insulă pustie reuşesc, prin curajul şi ştiinţa lor, să transforme insula într-o patrie înfloritoare, dezlegînd, în finl, şi taina unei prezenţe ascunse şi misterioase.

Verne, Jules. O călătorie spre centrul Pămîntului / Jules, Verne. - București: Tedit Fzh, 2008. – 303 p. Dacă vă pasionează aventura, descrierea unor coduri străvechi, documente criptice şi călătorii în necunoscut, atunci vă propunem să citiţi romanul „O călătorie spre centrul Pămîntului”. Acesta este un roman ştiinţifico-fantastic clasic.Povestea prezintă un om pe nume Liedenbrock, care credea că existau tuburi vulcanice care duceau spre centrul Pămîntului.Pe parcurs acesta trăieşte diverse aventuri, întîlneşte creaturi preistorice şi hazarduri naturale. Organizmele pe care le întîlneşte reflectă diferite ere geologice.

Verne, Jules. Şarpele de mare. / Jules, Verne; - Cluj-Napoca: Maxim Bit, 2007. -127 p. Oare mai există animale uriașe și monștri marini asemenea celor care au populat Pămîntul cu multe milioane de ani în urmă? Oare baleniera Saint-Enoch, condusă de căpitanul Bourcart și de viteazul său echipaj, a fost purtată pe un val seismic uriaș sau pe un astfel de monstru? Dacă vreți să aflați răspuns la aceste întrebări vă propunem să citiți cartea lui Jules Verne ”Șarpele de mare”. Peripeţiile prin care trec căpitanul Bourcart, doctorul Filhiol, meșterul Cobidoulin și toți ceilalți membri ai echipajului ne țin cu sufletul la gură, făcîndu-ne să bănuim existența uriașului șarpe.

Verne, Jules. Arhipelagul în flăcări. / Jules, Verne; - București: Lucman, 2005. -192 p. Romanul descrie  vremurile eroice ale Războiului de Independență din Grecia, cadru predestinat în care se desfășoară o uluitoare poveste de dragoste și ură. Cinstea și onoarea, iubirea și  credința tinerilor Henri d'Albaret și Hadjine Elizundo îi vor ajuta să treacă peste toate piedicile apărute în calea fericirii lor, în urma dezvăluirii unui tenebros secret, și să-l înfrunte pe odiosul Sacratif, căpetenia piraților din Arhipelag.

Vrei să trăiști aventura?

     Citește Jules Verne!

                                 Vrei să retrăiești copilăria?

                                    Recitește Jules Verne.

FEERIA IERNII SURPRINSĂ DE COPII
 

În cadrul bibliotecii „Alecu Russo” au devenit deja tradiţionale concursurile de desene consacrate anotimpurilor. De exemplu, în intervalul septembrie-noiembrie s-a desfăşurat, cu participarea elevilor de la diferite instituţii de învăţămînt, concursul „Culorile toamnei”, care s-a bucurat de o mare priză printre cititorii noştri. De o implicare activă a beneficiat şi competiţia cromatică numită convenţional „Feeria iernii”. Dacă gerul de afară – „artistul plastic” trimis de iarnă! – a pictat pe geamuri numai lauri şi arabescuri de promoroacă, apoi copiii, putem spune cu mîna pe inimă, s-au dovedit a fi parcă mai inventivi decît acest „trimis” al naturii. Punîndu-şi imaginaţia şi fantezia la contribuţie, ei şi-au populat propriul univers hibernal cu de toate: oameni nostimi de zăpadă (Anton Isacov), cete de urători asaltînd curţile gospodarilor (Petru Buruian), iepuraşi făcînd piruiete cu patinele pe gheaţa lacului (Ana-Maria Strună), brazi multicolori în faţa unui iglu eschimos (Valeria Buianova), copaci singuratici dîrdîind de frig în grădină (Viorel Gasnaş), case ţărăneşti cu hogeacuri fumegînde (Dorin Erhan), prichindei avîntîndu-se pe derdeluş (Eugen Borisov) şi, desigur, nelipsitul Moş Crăciun intrînd în sat cu sacul doldora de cadouri (Evelina Morăraşu şi Nichita Zavîiboroda) etc, etc.  Realizate în creion, guaşă sau acuarelă, toate aceste desene într-adevăr creează o feerie, un decor plăcut pentru suflet şi vedere: Şi pare totul dus pe gînduri/ În iarna asta mofturoasă,/Cînd neaua-n verticale rînduri/Coboară ceru-n vîrf de casă – ca să-l parafrazăm pe bunul autori de pasteluri Ion Bolduma. Evident, ca în orice competiţie, participanţii la concurs s-au învrednicit, pînă la urmă, de distincţii, acestea constînd din diplome, menţiuni şi cadouri pe puterile noastre. Iarna e pe ducă, se pregăteşte să-şi ia tălpăşiţa, iar copiii de pe acum se gîndesc să se angajeze într-un nouă confruntare cromatică – cea legată de primăvară, cu exploziile ei de clorofilă, aromă şi culoare, cu alaiul ei de surprize şi sărbători.
                                                      Să fie într-un ceas bun!                                    

Pagină poetică pentru suflet

                                                                        Елена Tуркка        

                 Неслучайным встречным

Перед лицом возможного ненастья,

познав цену и хрупкость жизни этой,
давайте же друг другу Свет и Счастье
преподносить, не жаждая ответа!

 Привет, печальный замкнутый прохожий!
Душа теплом на боль твою ответит,
прими вот этот, на свечу похожий,
огонь сердечный, что не жжёт, но светит.                               

И ты, другой, мне вовсе незнакомый,                           

расправь свои опущенные плечи,

возьми себе вот этот, невесомый, 

букет моей симпатии сердечной.                                                                                            

Тебе дарю Любви прикосновение,

тебе – красу возвышенного слова,

тебе – чудесный мир отдохновения

от суеты и тщетности мирского…
Теперь – Весна в моём Саду Сердечном!

Всё расцвело, что ранее садила.

Возьми цветок, мой Неслучайный Встречный,

его – для встречи нашей – я взрастила.

Știți voi oare cine-i Mary Poppins?

Expoziție virtuală

Neobișnuita bonă Mary Poppins este eroina basmului fantastic cu același titlu de Pamela LyndonTravers (1899-1996), scriitoare care s-a născut și a crescut în  Australia, ducînd o viață simplă, dar legată de vechile tradiții. Aici ea a publicat mai întîi numeroase poezii, însă adevărata carieră de scriitoare și-a început-o în Anglia, unde a colaborat la o serie de ziare irlandeze și englezești. Un prieten a citit primele capitole din ”Mary Poppins” și le-a dus apoi unui editor, care imediat i-a oferit un contract pentru întreaga carte.

Cărțile despre Mary Poppins sunt fantastice, în ele autoarea descriind minunatele întîmplări petrecute în casa familiei Banks, de pe Aleea Cireșilor, numărul șaptesprezece. ”Mary Poppins”. În prima carte Mary Poppins, adusă de vîntul dinspre răsărit ținând într-o mână umbrela iar în celaltă geanta din material de covor, așa cum spuneau copiii, intră în casa unde Jane, Michael și gemenii John și Barbara o așteptau cu nerăbdare. Noua bonă fiind mai severă cu Jane și Michael, aceștia credeau că nu se vor distra, dar s-au înșelat, deoarece zilele ce urmau să le petreacă cu Mary Poppins aveau să fie de vis. Purtați de imaginație, au pășit într-o lume magică, unde puteau sta în aer pe un scaun servind ceaiul și distrându-se pe seama vacii dansatoare și a altor întîmplări. Dar sosește și ziua cînd vântul dinspre apus își face simțită prezența, iar Mary Poppins pleacă fără să-și ia rămas bun. În cartea ”Mary Poppins deschide ușa” eroina se întoarce în casa Banks. Era ultima zi din Anul Vechi și copiii auziră că la ora douăsprezece se termină anul. Ei se treziră și coborâră în parc, unde deodată în jurul lor se adunară multe jucării și personaje din cărțile lor. La bătaia orei douăsprezece a ceasului toate dispărură. Era o dimineață geroasă, dar foarte ciudată. Mary începuse să pună la loc toate lucrurile în perfectă ordine. Copiii nu știau că în acea zi ea va deschide ușor ușa. Foarte ciudat pentru copii, toți locuitorii își luau rămas bun de la ea în timp ce Mary plecase. Copiii și-au dat seama că ea plecase. Aventurile din cartea ”Mary Poppins în parc” s-au întâmplat în timpul celor trei vizite pe care le-a făcut  Mary Poppins familiei Banks. Să nu credeți, deci, că e vorba de a patra vizită. Mary Poppins nu poate să vină și să plece la nesfârșit. Și-apoi, nu uitați că trei este un număr norocos. Cei care o știu pe Mary Poppins au să recunoască multe personaje cunoscute în această carte.  ”Toată lumea ar trebui să aibă o casă” – crede Pamela Travers. Este greu să nu fie de acord cu aceste cuvinte cei care au citit cartea  ”Mary Poppins și Casa de Alături”. Această carte este pentru copiii care iubesc să trăiască într-un mod în care povestea este viața reală, iar viața ca atare e un basm. Și pentru adulți, care pot și doresc să creeze o așa viață pentru copii. Era ziua din ajunul solstițiului de vară, iar Mary Poppins se pregătea să plece în parc cu cei cinci copii ai familiei Banks. Ea urma să se întâlnească în parc cu mama paznicului și cu multe personaje din mitologia greacă (Castor și Polux, Orion etc.). Cum a trecut ziua aceasta, aflați din cartea   ”Mary Poppins pe Aleea Cireșilor”.

”Pline de viață și scânteiind de vrajă...” - aceasta este descrierea pe care Walter de la Mare (poet, scriitor și romancier englez) o face celor șase cărți mult îndragite ce îi sînt dedicate lui Marry Poppins, povești care au încântat deopotrivă copii și adulți de-a lungul mai multor generații.

Книги-юбиляры 2013 года

Expoziție virtuală

Сергей Тимофеевич Аксаков. Аленький цветочек - 155 лет

(1858 год – первая публикация)

Волшебная сила любви и добра - вечная тема в произведениях разных народов мира. Сказку «Аленький цветочек» С. Т. Аксаков услышал в детстве во время болезни. Вот как он рассказывал об этом: «Скорому выздоровлению моему мешала бессонница... По совету тётушки, позвали один раз ключницу Пелагею, которая была великая мастерица сказывать сказки... Пришла Пелагея... села у печки и начала говорить, немного нараспев: «В некиим царстве, в некиим государстве...» Нужно ли говорить, что я не заснул до окончания сказки, что, напротив, я не спал долее обыкновенного? На другой же день выслушал я в другой раз повесть об аленьком цветочке. С этих пор, до самого моего выздоровления, Пелагея ежедневно рассказывала мне какую-нибудь из своих многочисленных сказок...» Большинство читателей не знают, что основные свои произведения С. Т. Аксаков написал, превозмогая боль, усталость, слепоту. В последние годы жизни, работая над книгой «Детские годы Багрова-внука», Сергей Тимофеевич вспомнил ключницу Пелагею, её замечательную сказку «Аленький цветочек» и записал её по памяти. Это одна из самых добрых и мудрых сказок.

Ханс Кристиан Андерсен. Стойкий оловянный солдатик - 175 лет

(1838 год – первая публикация)

Если в смешную сказку добавить каплю чистой грусти, она зазвенит, как колокольчик, в который  при отливе добавили каплю серебра. Всякий раз после сказки Андерсена мы словно слышим звон, долгий и робкий. Потом можно даже забыть, о чём она, но легкий звон всегда останется в сердце. В сказке об оловянном солдатике Андерсен хотел показать, что даже в трудную минуту человек должен постоянно помнить о чувстве собственного достоинства, о чести. Во всех испытаниях оловянный солдатик ни в чём не изменяет себе, он держится стойко, как полагается настоящему солдату и во время опасного плавания в бумажной лодке, и когда большая водяная крыса плыла за ним вдогонку, и когда стал тонуть, и в желудке у большой рыбы. Происшествия в сказке детские, а чувства настоящие, достойные уважения. И читатель вместе с оловянным солдатиком преодолевает, побеждает в себе слабость. Душа очищается, становится сильнее духом.

     Карло Коллоди. Приключения Пиноккио - 130 лет                            

    (1883 год – первая публикация)

Сказка Карло Коллоди «Приключения Пиноккио» - одна из самых смешных и самых трогательных книг мировой литературы. Деревянного длинноносого Пиноккио, несносного, доброго, буйного, чувствительного, остроумного, глупого как пробка, упрямого как осёл, плаксивого и смешного, эгоистичного и великодушного, знают во всех странах (книга переведена на 87 языков). В маленьком итальянском городке Коллоди, в честь которого писатель Карло Лоренцини взял себе псевдоним, стоит памятник литературному герою, деревянному мальчишке по имени Пиноккио. На памятнике высечена надпись: «Бессмертному Пиноккио – благодарные читатели в возрасте от четырёх до семидесяти лет». И ещё одна подробность: Пиноккио на тосканском диалекте означает «кедровый орешек». Крепким оказался этот орешек. Не подвластен он времени!

Феликс Зальтен. Бемби - 90 лет

(1923 год – первая публикация)

Вы любите сказки о животных? Прелестный маленький оленёнок Бемби станет вашим любимцем. Очаровательный мир леса, дружбы и любви покорит ваше сердце. «Бемби» -- повесть-сказка, раскрывающая перед детьми многие тайны природы. Маленький оленёнок растёт и становится большим, сильным оленем, узнаёт законы лесной жизни, убеждается в могуществе человека. Хорошая добрая история прививает детям любовь к животным, чувство сопереживания, а родителей возвращает в счастливейшую пору детства, когда удивительное поджидало на каждом шагу.

 Корней Иванович Чуковский Мойдодыр, Муха-Цокотуха, Тараканище - 90 лет

(1923 год – первая публикация)

Детские сказки в стихах Корнея Чуковского построены в виде комической  остросюжетной «игры» с назидательной целью, которая явно и не ощущается. Изящные и остроумные, они быстро нашли дорогу к сердцам маленьких читателей. В письме своему другу Чуковский писал: «Чуждаюсь ли тенденции я в своих детских книгах. Нисколько! Например тенденция «Мойдодыра» - страстный призыв маленьких к чистоте, к умыванию... Я знаю сотни случаев, где «Мойдодыр» сыграл роль наркомздрава для маленьких.» Мойдодыр Чуковского – признанный сказочный шедевр!

О сказке «Муха-Цокотуха» Чуковский говорил: «Увы, приливы ребяческой радости бывают в человеческой жизни нечасто, и длятся они очень недолго... «Муха-Цокотуха» -- единственная моя сказка, которую от первой строки до последней я написал сгоряча, в один день, без оглядки, по внушению нахлынувших на меня неожиданно радостных чувств.» Вначале сказка называлась «Мухина свадьба», она имела огромный успех. И сегодня она внушает маленьким читателям те же «неожиданно радостные чувства», с которыми она создавалась много-много лет назад. Сказка «Тараканище» рассказывает о том, как все звери боялись таракана по совершенно непонятным причинам. Он казался им огромным, усатым и очень уж страшным. Но был проглочен обыкновенным маленьким воробышком! Сказка – ложь, да в ней намёк...

Самуил Яковлевич Маршак.

Сказка о глупом мышонке, Детки в клетке - 90 лет

 (1923 год - первая публикация)

 С.Я.Маршак всю жизнь был добрым другом детей. Он показал, что детскими стихами можно рисовать цветные картинки мира и подчеркивал, что по книгам детских писателей ребенок учится не только читать, но и говорить и мыслить. 

"Сказка о глупом мышонке" похожа на басню и вместе с тем на пародированную колыбельную, когда повторяется одна и та же ситуация - приглашение очередной няньки к капризному мышонку.
В цикле "Детки в клетке" - целый "детский сад", в котором живут зверята. Поэт создает незабываемый портрет каждого из них: тигренок предупреждает, что он - не киска, пингвин "на большой мешок похож", а слонёнок примеряет туфельки и тут же спохватывается, что ему нужны "не две, а все четыре". И важно, как воспринимают животных дети, которые как будто переходят от клетки к клетке.

Вот как написал о своих стихах Самуил Маршак:

"О чём твои стихи? - Не знаю, брат.

Ты их прочти, коли придёт охота.

Стихи живые - сами говорят.

И не о чём-то говорят, а что-то"