Antologia unei poezii
Dăruită
cu dealuri domoale ca un sfat de om înțelept, cu pămînt mănos bun de pus pe
rană, Moldova
este (sau: a fost) spațiul vitalității vegetale. Dar Moldova mai este,
totodată, și tărîmul vitalității lirice, poeții fiind fructul miraculous al
căii de mijloc, al îngînării, al îngemănării luminii cu întunericul. Pornind de
la ideea că scriitorii de valoare sînt conștiința morală a unei națiuni,
rubrica noastră Multum in parvo
(Mult în puțin) își propune să găzduiască cîte o poezie reprezentativă din
creația condeierilor basarabeni de ieri și de azi.
Vasile ROMANCIUC
(17.12. 1947, Bădragii Noi, Edineț)
Absovent al Universității de Stat din Moldova
(facultatea Filologie), a debutat editorial cu placheta de versuri Genealogie (1974), urmată de volumele: Citirea proverbelor, Din tată în fiu, Ce am pe suflet, Note de
provincial, Un timp fără nume, Îndoiala de sine, Olimpul de plastic, Purtătorul
de cuvînt al tăcerii ș. a. Cutremurat de inocența blîndă a cuvintelor,
poetul a scris și unele dintre cele mai frumoase versuri pentru copii, risipite
în cărțile Dacă ai un prieten (1983,
Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), Doi
iezi, Toate întîmplările se prefac în
cuvinte, Copilul cu aripi de carte,
O furnică în bibliotecă etc. Poezia
lui, de tensiune înaltă, se situează la confluența dintre etic și estetic.
Premiul Național al Republicii Moldova (2002) pentru întreaga creație. “Vasile
Romanciuc este un reflexiv care adaugă foșnetului liric al poeziei fluizii unei gîndiri identitare,
cu strictă conștiință de sine. Poemul său este meditativ fără a fi grav, etic,
dar fără sîcîială moralistă, concret-istoric, evitînd însă sloganul. O
cerebralitate frăgezită de frumos”, scrie, pe bună dreptate, criticul literar
Eugen Lungu.
De carte înfiat...
Ochiul lucid al Cărții îmi disecă
Și îmi traduce gîndu-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor,
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă!
De Carte înfiat, de ea crescut,
Simt, tainic, glasul Cărții cînd mă cheamă.
Cu drag, îi zic Bibliotecii mamă,
Și pentru ea – sunt sabie și scut.
Norocul e mereu altundeva,
Dar niciodată nu e prea departe –
Zgîrcit cum este, totuși ne împarte
Cîte puțin din avuția sa...
Cînd vine ziua norocoasă-a mea,
Aș vrea să cred că m-a visat o carte...
Inaugurarea programului a avut loc la liceul ”Dacia”(clasa a 2-a).
Copiii au participat activ în desfășurarea concursului de erudiție ”Curcubeul copilăriei”, și-au demonstrat creativitatea în concursul de ghicitori
literare. Deasemenea a fost
prezentată expoziției
de carte ”Lecturile verii cu plăcere”, Atenția participarșilor viind atrasă de
descrierea celor mai interesante cărți
unde o atenție deosebită s-a atras asupra cărților prezentate la
expoziție. 
