GRIGORE VIERU - POETUL COPILĂRIEI NOASTRE

În anul 1957, un student al Institutului Pedagogic “Ion Creangă” din Chișinău, “timid și fin ca un descendent dintr-o familie de nobili scăpătați” (Andrei Strîmbeanu), debutează editorial cu o plachetă de versuri pentru copii, “Alarma”, care este apreciată de critica literară drept un început de bun augur. Au urmat apoi, asemeni unor curate ploi de vară, alte cărți pentru cei mici: “Muzicuțe”, “Bună ziua, fulgilor!”, “Mulțumim pentru pace”, “Făt-Frumos, curcubeul”, “La fereastra cu minuni” ș.a. – toate culminînd, în 1980, cu “Albinuța”, cartea de căpătîi a preșcolarului, care a educat și sensibilizat zeci de generații de cititor. Astfel a debutat la 12 februarie a. c., în incinta filialei “Alecu Russo”, concursul de erudiție “Grigore Vieru – poetul copilăriei noastre”. Călăuziți discret și cu tact de un bibliotecar pe post de moderator, elevi din clasele primare de la diferite instituții de învățămînt au recitat poezii despre limbă, mamă, neam și țară, au scuturat cîte o petală de gînd peste destinul, viața și opera celui care a fost, este și va fi lacrima de foc a versului basarabean – “Un talent așteptat de atîta vreme în literatura noastră” (Ion Druță). Atmosfera de sărbătoare, de celebrare a creației marelui nostru poet a fost întregită plăcut și de cîteva cîntece inspirate de versurile sale, acestea fiind interpretate de vestitul actor și trubadur Tudor Gheorghe și de Cenaclul „Flacăra” condus de regretatul Adrian Păunescu. Peste două zile, și anume la 15 februarie, filiala “Alecu Russo” a mai desfășurat un concurs de erudiție, de astă elevii fiind invitați să-și prezinte mesajele sau scrisorile lor adresate lui Grigore Vieru. Iată cîteva dintre cele care ni s-au părut a fi mai interesante – rînduri aparținînd unor elevi din clasele a patra ale Liceului Teoretic “Ginta Latină”: „Poezia lui pentru copii este ca ploaia curată, care ne spală de colbul neliniștilor și necazurilor din fiecare zi, ne luminează și ne întărește” (Dorin Erhan); „Grigore Vieru este ca o carte mereu deschisă, pe care încă nimeni nu a citit-o pînă la capăt, la fiecare nouă lectură descoperind imagini și idei inedite. Poeziile lui ne fac viața mai frumoasă, pentru că el a iubit mult țara, mama, limba romînă” (Vlada Stafi); „În aceste zile îmi aduc aminte de „Albinuța”, cu ajutorul căreia am început să zbor prin lumea cărților, dar și de Spiridon Vangheli, un bun prieten al lui Grigore Vieru. Împreună ei au scris cîndva primul „Abecedar” cu suflet românesc din țara noastră” (Maxim Romaniuc); „Odată intrat în lumea fermecată a poeziilor lui Grigore Vieru, ești prins de vrajă și nu te mai poți dezlipi pînă nu citești toată cartea. El găsește cuvinte frumoase și pentru spic, și pentru stea, și pentru tot ce ne înconjoară” (Alexandra Gasnaș). Dacă, printr-o mare minune, Grigore Vieru ar putea citi rîndurile scrise azi de copiii Moldovei, credem că s-ar bucura nespus de mult, pentru că cel mai elogiu care îi poate fi adus unui scriitor este acela de a fi citit în permanență