SOARTA NATURII ESTE SOARTA NOASTRĂ, A OAMENILOR DE AICI
ȘI DE PRETUTINDENI
În fiecare
zi ne batem joc
De păsări,
de iubire și de mare.
Și nu
băgăm de seamnă cum în loc
Rămîne un
deșert de disperare.
Romulus
Vulpescu
În fiecare an, la 22 aprilie în întreaga lume este
marcată Ziua Pămîntului, ziua în care s-a născut mișcarea pentru protejarea
mediului înconjurător. În mod tradițional, în această zi toți doritorii se
implică în diverse activități de curățare și salubrizare a spațiului în care
trăim. Scurt istoric: Ziua
Pămîntului a fost promovată de către senatorul american Gaylord Nelson în anul
1970, cu scopul de a trezi oamenii, în primul rînd clasa politică, din
nepăsarea pe care o arătau față de problemele mediului înconjurător. Atunci,
Ziua Pămîntului a fost celebrată de circa 20 de milioane de cetățeni americani,
în marea lor majoritate tineri. După două decenii, în 1990, peste 200 milioane
de oameni din 141 de țări au transformat Ziua Pămîntului într-o manifestare de
amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru
un viitor mai bun al planetei noastre. În 2009, ONU a declarat ziua de 22
aprilie Zi Internațională a Mamei Terra. Oricum, măcar o dată pe an putem să ne
gîndim la Planeta noastră ca la o mamă a vieții, ca la un organism natural
superior, a cărui existență îngăduie și existența noastră, care ne hrănește, ne
rabdă și îndură suferințele pe care i le pricinuim la tot pasul. La ora actuală, “aniversarea” Terrei
este sărbătorită în peste 175 de țări, multe comunități extinzînd durata
celebrării pînă la o săptămînă de activități dedicate mediului. Acum despre
spațiul în care trăim se vorbește tot mai des, tot mai multă lume înțelegînd că
fără o atitudine grijulie față de natură omul își taie singur greanga de sub
picioare, își reduce dramatic șansele de viitor. Cu mii și mii de ani în urmă
s-a născut Planeta Pămînt, pe care noi o numim „Casa noastră”, „Cea mai
frumoasă dintre lumile posibile”, „Planeta albastră”, dar oare mai este ea atît
de frumoasă, atît de albastră? Aer toxic, munți de gunoaie, temperaturi
anormale, specii de plante și animale pe cale de dispariție – acesta este
potretul actual al planetei tale. Trebuie, este absolut necesar să intervină o
schimbare de mentalitate și comportament, care să îi responsabilizeze pe toți,
“de la vlădică la opincă”. Această schimbare trebuie să înceapă, concret, din
mintea fiecărui cetățean de pe toate meridianele lumii. Iar pentru asta nu e
nevoie, neapărat, de gesturi prea mari, eroice. Este suficient să ieșim din
indiferență și să facem primul pas... spre o casă curată. Să ne automobilizăm,
să mobilizăm comunitățile, pentru că doar împreună vom reuși să salvăm casa
noastră comună și să o transmitem urmașilor noștri numai bună de locuit... Acum
vreo 20 de ani, în SUA a fost desfășurat un sondaj televizat cu întrebarea Cine e de vină de dezastrul din
țara mea?” Marea majoritate a celor chestionați au dat vina pe clasa politică,
pe bancheri și pe instituțiile de stat. Concursul l-a cîștigat un tînăr care a
răspuns în felul următor: „Eu sînt de vină de neregulile grave din țara mea!” Probabil
că în toate acțiunile noastre legate de ocrotirea naturii trebuie să pornim de
la deviza “Eu salvez planeta noastră!” Adică, fiecare cetățean să-și
facă exemplar, conștiincios datoria lui în famile, pe stradă, la locul său de
muncă sau de instruire. Numai în așa mod am fi cu toții în căștig: și oamenii,
și pămîntul, „el fiindu-ne casa și masa, sfetnicul și apărătorul nostru dintotdeauna”
(Ion Druță). De fiecare dintre noi depinde ca în viitor să avem o țară
ecocologic curată, o țară în care să ne respectăm reciproc și să respectăm și
spațiul în care trăim. Multe, pașnice și pline de iubire fie mereu zilele
Pămîntului! Pentru că, precum spunea poetul Gheorghe Vodă, „Doar totul vine din
pămînt-/și apa încetării noastre,/și frunza aerului nostru,/și focul cel
domestic sfînt.//Noi doar prin el și ființăm./Cît laptele prin firul ierbii/se
naște ca și pînea zilei./Noi într-un fel pămînt mîncăm”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu