ANUL NOU PE GLOB

OBICEIURI DE REVELION

    E timpul poveştilor, al sărbătorilor de iarnă pline de vrajă şi fast, cînd din munţii tradiţiilor seculare coboară la geamurile noastre urători, pluguşoare, mălănci, capre, urşi, căluţi şi semănători alegorici. Sărbătoarea, mai bine zis sărbătorirea, Anului Nou variază de la o zonă geografică la alta.

În Africa de Sud, de Anul Nou, glasul clopotelor bisericilor, element de natură religioasă, se împleteşte, într-un mod inedit, cu focurile de armă, simbol laic al vînătorii, ocupaţie specifică locuitorilor junglei.

Pentru americani anul nou începe atunci cînd marele ceas strălucitor de pe Times Square arată 00:00. În acest moment miile de oameni adunaţi în piaţă încep să se sărute şi să apese cu putere pe claxoanele automobilelor. Abia după asta se aşează la masă ca să consume mîncarea tradiţională “Hoppin John”, preparată din mazăre   şi orez şi care, în viziunea lor, este purtătoare de noroc.

Anul nou în Australia debutează la 1 ianuarie. Numai că exact atunci acolo sunt  nişte călduri atît de mari, încît Moş Crăciun şi Albă-ca-Zăpada sunt nevoiţi să împartă cadourile îmbrăcaţi în costume de plajă.   

Tradiţional, Anul nou în Bulgaria este sărbătorit în mijlocul familiei. Înainte de

festivitatea propriu-zisă, cel mai mic membru al familiei se postează lîngă brad şi-i întîmpină pe oaspeţi cu colinde. Partea cea mai interesantă începe exact la ora 12. Atunci în case brusc se sting luminile pentru sărutările de Anul nou.

Chinezii sărbătoresc Anul Nou la sfîrşitul lui ianuarie sau la începutul lunii februarie, cînd pe cer creşte blînd luna nouă. Una dintre marile atracţii ale Anului nou este Sărbătoarea Lanternelor, o procesiune în cadrul căreia se folosesc mii de lanterne feeric colorate pentru a lumina calea anului ce vine. Chinezii cred că anul nou este însoţit de spirite rele, de aceea ei le sperie cu pocnitori şi petarde.

    Anul Nou egiptean se sărbătoreşte la solstiţiul de vară, pe fundalul revărsării apelor fertile ale Nilului. Cu această ocazie, egiptenii îşi oferă unul altuia miere şi curmale, simboluri ale bunăstării şi belşugului, izvor fertil de viaţă şi nemurire.

    La eschimoşi există obiceiul ca, de Anul Nou, doi oameni, dintre care unul este femeie, să meargă din loc în loc şi să stingă luminile, care după aceea sînt aprinse de la o lumină nouă. Eschimoşii spun că aceasta reprezintă “un soare nou”. Apropo, fiindcă a venit vorba: ştiaţi că eschimosa este singura limbă de pe pămînt în care nu există cuvîntul „război”?

    Anul nou evreiesc se numeşte Rosh Hashanah. Aceasta e o perioadă sfîntă, în care oamenii se gîndesc la păcatele săvîrşite şi promit să le ispăşească în anul care vine prin fapte bineplăcute Domnului. Copiilor le sunt dăruite haine noi. Toţi coc pîine şi mînîncă fructe.

În Finlanda, ajunul anului nou este răspîndit pe larg obiceiul ghicitului, inclusiv cel ce ţine de vărsarea cositorului topit în apă. Astfel se toarnă cîte o figurină pentru fiecare membru al familiei şi încă una, ultima, pentru spiritul pămîntului, cu scopul de a afla dacă acesta va ocroti casa. În apa folosită la turnare fetele îşi clătesc broboadele şi pe urmă le pun sub cap, ca să-şi vadă prin vis ursitul.

Locuitorii din partea de nord a Indiei se dichisesc cu flori de diferite nuanţe: roz, roşu, violet sau alb. În India de sud, dulciurile, florile şi micile cadouri sunt aşezate pe un platou special. În dimineaţa noului an copiii aşteaptă, cu ochii închişi, pînă cînd vor fi duşi spre platou. Abia după asta se împart surprizele şi cadourile.

În Indonezia Anul Nou corespunde cu sărbătoarea recoltei, care are loc în luna octombrie. Toţi oamenii îmbracă ce au mai bun şi îşi cer iertare unul de la altul pentru neplăcerile pricinuite în anul care a trecut

În Islanda, pe durata întregii luni a lui decembrie părinţii nu-şi fac griji pentru copiii  lor. Vorba e că toată puştimea ştie: Moş Crăciun poate intra pe la casele lor în orice zi din perioada 1-24 decembrie. Şi atunci, în caz de cineva dintre copii nu a fost cuminte, în loc de cadou ar putea găsi în bocanci un… simplu cartof. În Japonia se sărbătoreşte 1 şi 3 ianuarie, crezîndu-se că norocul sau neşansa acestor prime trei zile te vor însoţi pe parcursul întregului an. Pentru a se feri de spirite rele, japonezii atîrnă mănunchiuri de paie la intrarea în casă.

Musulmanii se conduc după calendarul Lunii. Iată de ce în Iran (stat musulman, care pe timpuri se numea Persia) Anul nou este sărbătorit la 21 martie. Cu cîteva săptămîni înainte de evenimentul ca atare, oamenii pun la germinat, în nişte vase mici, seminţe de grîu sau de orz. Pînă la Anul nou seminţele încolţesc, asta simbolizînd începutul primăverii şi al unui nou ciclu de viaţă.

Înainte de miezul nopţii scoţienii aprind focul în cămin (şemineu), după care toată familia se aşează în jurul acestuia şi aşteaptă bătăile ceasornicului. Cînd se apropie  ora 12, stăpînul casei se ridică şi deschide uşa. O ţine deschisă pînă cînd nu se aude ultima bătaie a ceasului. În acest mod este lăsat să iasă anul vechi şi să intre cel nou.

De exemplu, în Spania, Portugalia, Mexic, Cuba şi Venezuela în noaptea de Anul Nou fiecare cetăţean trebuie să mănînce 12 bobiţe de strugure în timp ce ornicul bate ora 12. Toţi cred că bobiţele de strugure le aduc noroc pentru cele 12 luni ale anului.