Multum in parvo
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhboW9t-FRcB2l_3TWdNB5DZkeYoJNm-szEAhOViYT6a5ldR60bAYwWpCdDnuCPKHeydgGVjQjO9tLtAp9QRo1Q13DWriW6fA1Z3GoT-W7S1iuPnw5U92EHi5byucfkpldYiEfh13jHxZgs/s1600/Matcovschi.jpg)
DUMITRU MATCOVSCHI
(romanele “Duda”, “Bătuta”, “Toamna porumbeilor
albi”, “Focul din vatră” ş. a.) şi dramaturgia (piesele “Preşedintele”, “Cîntec de
leagăn pentru bunici”, “Tata”, “Pomul vieţii”, “Abecedarul” etc.). D.
Matcovschi a plăzmuit o operă bogată şi variată, mobilizatoare ca idée şi
sentiment, emoţionantă şi plină de suflet. S-a stins din viaţă la 74 de ani
neîmpliniţi, fiind înmormîntat, cu onoruri militare, în satul său de baştină. În
semn de omagiu faţă de moştenirea de nepreţuit pe care ne-a lăsat-o, anul 2014
a fost declarat oficial, la nivel de stat, Anul Dumitru Matcovschi.
DOINA
Această pasăre ce zboară peste moarte
şi are suflet de pămînt şi grai
copiilor din pîine le împarte,
părinţilor le face loc în rai.
Această pasăre durerea ce ne ştie,
la un soroc de bătălie grea
pe cei căzuţi în luptă îi învie
şi îi învaţă a se răzbuna.
POMUL SFÎNT
În memoria pictorului Aurel David,
Autorul portretului-arbore “Mihai Eminescu”.
Cînd toamna, strămoşeşte, desfrunzeşte
livezile, cu tabiet, încet,
un pom, Pomul cel Sfînt, mă aţinteşte
cu ochii lui, cu ochii marelui poet.
acesta-i arborele nemuritor care
l-a-nveşnicit pe Aurel David.
A fost o fulgerare, o scînteie,
a fost un miez de noapte violet,
o clipă unică a fost şi o idée,
dar a mai fost un arbore concret.
Ardea, se zbuciuma ca o făclie,
se mistuia… Şi n-avu pictorul decît,
Durut, să-i treacă umbra pe hîrtie,
să o sărute omeneşte şi atît.
Ah, chipul lui de înălţare
către luceferii din cer…
mă însenină, mă cutremură, mă doare
ca o icoană în privaz, ca un mister.
Dăruită cu dealuri domoale ca un sfat de om înţelept, cu pămînt mănos bun
de pus pe rană, Moldova este (sau: a fost) spaţiul vitalităţii vegetale. Dar
Moldova mai este, totodată, şi tărîmul vitalităţii lirice, poeţii fiind fructul
miraculos al căii de mijloc, al îngînării luminii cu întunericul. Pornind de la
ideea că scriitorii sunt conştiinţa morală a unei naţiuni, rubrica noastră Multum in parvo (Mult în puţin) îşi
propune să găzduiască poezii reprezentative din creaţia condeierilor basarabeni
de ieri şi de azi.
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhboW9t-FRcB2l_3TWdNB5DZkeYoJNm-szEAhOViYT6a5ldR60bAYwWpCdDnuCPKHeydgGVjQjO9tLtAp9QRo1Q13DWriW6fA1Z3GoT-W7S1iuPnw5U92EHi5byucfkpldYiEfh13jHxZgs/s1600/Matcovschi.jpg)
(20. 10. 1939, s. Vadul-Raşcov, r-nul Soroca – 26. 06.
2013, Chişinău)
Poet, prozator, dramaturg, publicist. Absolvent al
facultăţii de filologie a Universităţii de Stat din Chişinău. Prezenţă complexă
şi neordinară în viaţa literară din Republica Moldova, D. Matcovschi este un
scriitor cu largă audienţă la public, cunoscut atît prin cărţile sale, cît şi
prin angajarea vie în bătăliile pentru spirit, pentru renaşterea naţională din
anii 80-90 ai secolului trecut. A fost redactor-şef adjunct al săptămînalului „Cultura”,
iar din anul 1987 este ales, de către scriitori, în fruntea revistei „Nistru”,
devenită ulterior „Basarabia”. Scriitor al poporului (1989), academician,
cavaler al Ordinului Republicii (1995). La 17 mai 1989 este victima unui
teribil accident rutier, neelucidat nici pînă azi. Urmează un tratament
îndelungat la clinici din Chişinău, Moscova şi Bucureşti, după care revine în
rîndurile luptătorilor pentru eliberarea naţională, rămînînd unul din
însufleţitorii luptei contra regimului totalitar. Poezia lui D. Matcovschi,
cuprinsă în numeroase volume, impresionează prin arta delicată a nuanţelor şi
pregnanţa formulelor lirice. Ea nu încape în limitele unei formule estetice
unice, de aceea vom sublinia doar unele din însemnele acesteea: lirismul,
sugestivitatea, un folclorism de bună calitate (baladescul), muzicalitatea
accentuată. În parallel cu poezia, a practicat intens şi cu realizări deosebite
şi alte genuri literare: proza
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-s1vWGR1o5zagahIa6YFXxjs_fBUhPmius5iCEN9g04kvykDiTklT4v0ZtXOh7jtgABZ59JIMofGrRK6b32fH32btYHIZ4M7M1deAHl_4ooofkUKGVUdZ8gQMdMqPecGhxAkpIy_Hlg64/s1600/Matcovschi+1.jpg)
Această pasăre ce bate la fereastră
cu-aripa ei de şoaptă şi de dor
înveşniceşte, sfîntă, clipa noastră,
Această pasăre stăpînă peste toate,
cu glas de maică scumpă şi de prunc,
e o chemarea-a Zeilor sau poate
a lumilor ce nu ne mai ajung.
Această pasăre ce zboară peste moarte
şi are suflet de pămînt şi grai
copiilor din pîine le împarte,
părinţilor le face loc în rai.
Această pasăre durerea ce ne ştie,
la un soroc de bătălie grea
pe cei căzuţi în luptă îi învie
şi îi învaţă a se răzbuna.
POMUL SFÎNT
În memoria pictorului Aurel David,
Autorul portretului-arbore “Mihai Eminescu”.
Cînd toamna, strămoşeşte, desfrunzeşte
![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWxzE7Tm3wPz1G3TrgySzNitKePRhGes1v7BzUgIRXdV2HaIHD0YzjRDl5dxKPFh-SWqGDtU3Q2Dob9LawYrh0kA-IDa8klJg9NnmzuWJjt_hOmdy0GL-hmdOTbjP0GjTmgtVA51qyof1j/s1600/matcovschi+5.jpg)
un pom, Pomul cel Sfînt, mă aţinteşte
cu ochii lui, cu ochii marelui poet.
Crescut pe mal abrupt de mare,
zbucnit,
răzbit prin stîncă de granit, acesta-i arborele nemuritor care
l-a-nveşnicit pe Aurel David.
A fost o fulgerare, o scînteie,
a fost un miez de noapte violet,
o clipă unică a fost şi o idée,
dar a mai fost un arbore concret.
Ardea, se zbuciuma ca o făclie,
se mistuia… Şi n-avu pictorul decît,
Durut, să-i treacă umbra pe hîrtie,
să o sărute omeneşte şi atît.
Ah, chipul lui de înălţare
către luceferii din cer…
mă însenină, mă cutremură, mă doare
ca o icoană în privaz, ca un mister.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu