Comemorării lui Grigore Vieru

Grigore Vieru - poet al neamului 

Se pare că la neamul nostru iarna este anotimpul privilegiat al poeziei: pe 15 ianuarie l-am sărbătorit pe Mihai Eminescu, iar acum, la mijloc de februarie, Grigore Vieru împlineşte, prin poezia sa nemuritoare, 80 de ani de la naştere. Pe măsură ce ne adîncim în ani, tot mai mult ne tulbură substanţa ingenuă a creaţiei sale. Şi dacă poezia dedicată copiilor are efectul tămăduitor al ploii dătătoare de viaţă, poemele pentru maturi se răsfrîng în noi accentuat şi grav, pentru că “arat pe timp de arşiţă într-un pămînt uscat” este pentru poet creaţia. “Noros ori clar ca o amiază, / Eu sînt poetu-acestui neam / Şi-atunci cînd lira îmi vibrează, / Şi-atunci cînd versuri nu mai am” – spunea în tinereţea sa fizică şi literară Grigore Vieru. Profetice versuri, pentru că şi acum, după şase ani de la trecerea sa în eternitate - deci, cînd versuri nu mai scrie, nu mai… are – domnia sa continuă a fi lacrima de foc a verbului românesc de pretutindeni. Şi aşa va fi mereu.