27 AUGUST ZIUA INDEPENDENŢEI

Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.
De-ar spune şi cuvinte
Cînd cîntă la fereastră
Ea le-ar lua ştiu bine,
Din limba sfîntă-a noastră.
(Grigore Vieru)

Cu aceaste versuri a început ora de poezie Daria Torodi, care a fost şi conducătoarea orei de lectură, cu genericul "Ţara mea - Moldova". Continuînd cu o mică introducere despre însemnata zi de 27 august în Republica Moldova.
27 august 1991 în decursul procesului de destrămare a Uniunii Sovietice Republica Moldova şi-a declarat independenţa, devenind un stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ziua Independenţei este o sărbătoare oficială în Republica Moldova.
De aceea filiala Alecu Russo a hotărît să sărbătorească cu cititorii săi Ziua Independenţei la ora de poezie cu genericul "Ţara mea - Moldova".
La această oră au participat: Alexandru Vitiuc cu poezia "Limba noastră", versuri frumoase a pregătit şi Dumitriţa Ştepliuc cu poezia "Moldova Mea". Cu versuri frumoase a frapat publicul şi Luceana Anatii cu poezia "Patria", melodios şi foarte frumos a recitat poezia "Ţărişoara mea" Petru Buruian, foarte bine a recitat poezia "Ţărişoara " Adriana Tatarciuc. Versurile frumoase a Poeziei "Moldova" a recitat Cristina Harabai, cunoscutele versuri a poezii "Scumpule, iubite plai" a fost recitat de Nicoleta Canaţui. Poeziile recitate de Corina Diţa şi Ludmila Gastea au lăsat publicul entuziasmat şi bine dispus.

"Iubeşte-ţi casa, cinsteşte-ţi părinţii, vorbeşte-ţi cît mai frumos limba, creşte mare ca să poţi fi de folos ţării! Iar ţara sîntem noi toţi: mama, tata, bunica, bunelul, Alexandru, Dumitriţa, Luceana, Deana, Petru, Anişoara, Daşa...toţi ceea ce sînt în viaţa dezi cu zi!!!", cu aceste cuvinte sa încheiat ora de poezie.

85 de ani de la stingerea din viaţă a scriitorului român Ioan Slavici

Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 în comuna Siria de lîngă Arad. Urmează şcoala primară în Siria, liceul de la Arad şi Timişoara, iar studiile universitare de drept şi ştiinţe la Budapesta şi Viena.
Aşezat alături de Eminescu, Creangă, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limbă, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate să pară un autor din altă clasă valorică. În realitate el este un întemeietor ca şi ceilalţi trei, prin opera lui pătrunzînd în literatura română filonul popular al povestirii şi universul satului românesc transilvănean. El a creat în epica românească nuvela şi romanul de tip realist şi, mai ales, a adus analiza psihologică a sufletului individual, dar şi colectiv, element definitoriu al prozei moderne. Creator de personaje memorabile şi constructor epic, observator ascuţit şi moralist cu vocaţie de pedagog, Ioan Slavici este cel dintâi mare scriitor pe care Transilvania îl dăruie literaturii române la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Ioan Slavici este cunoscut îndeosebi ca nuvelist de excepţie. Prin opera ca "Moara cu Noroc", "Pădureanca", "Mara", "Vatra Părăsită", "Din două lumi", "Popa Tanda", "Zîna zorilor"etc.
În 1925 bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Siria natală. La 17 august 1925 la orele 18:30 trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteşte cuvîntul de rămas bun ...

"Având să descriu lumea prin care am trecut, nu pot decît să-ncep de aici, unde m-am născut, unde mi-am petrecut copilăria şi cea mai frumoasă parte a tinereţiilor, unde au fost aşezate

temeliile vieţii mele sufleteşti."

(Ioan Slavicii "Lumea prin care am trecut")