Ioan Slavici s-a născut la 18 ianuarie 1848 în comuna Siria de lîngă Arad. Urmează şcoala primară în Siria, liceul de la Arad şi Timişoara, iar studiile universitare de drept şi ştiinţe la Budapesta şi Viena.
Aşezat alături de Eminescu, Creangă, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limbă, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate să pară un autor din altă clasă valorică. În realitate el este un întemeietor ca şi ceilalţi trei, prin opera lui pătrunzînd în literatura română filonul popular al povestirii şi universul satului românesc transilvănean. El a creat în epica românească nuvela şi romanul de tip realist şi, mai ales, a adus analiza psihologică a sufletului individual, dar şi colectiv, element definitoriu al prozei moderne. Creator de personaje memorabile şi constructor epic, observator ascuţit şi moralist cu vocaţie de pedagog, Ioan Slavici este cel dintâi mare scriitor pe care Transilvania îl dăruie literaturii române la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Ioan Slavici este cunoscut îndeosebi ca nuvelist de excepţie. Prin opera ca "Moara cu Noroc", "Pădureanca", "Mara", "Vatra Părăsită", "Din două lumi", "Popa Tanda", "Zîna zorilor"etc.
În 1925 bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Siria natală. La 17 august 1925 la orele 18:30 trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteşte cuvîntul de rămas bun ...
"Având să descriu lumea prin care am trecut, nu pot decît să-ncep de aici, unde m-am născut, unde mi-am petrecut copilăria şi cea mai frumoasă parte a tinereţiilor, unde au fost aşezate
temeliile vieţii mele sufleteşti."
(Ioan Slavicii "Lumea prin care am trecut")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu