
Aşezat alături de Eminescu, Creangă, Caragiale, scriitori cu stil fascinant, mari creatori de limbă, Ioan Slavici, cu limbajul lui sobru, meticulos, poate să pară un autor din altă clasă valorică. În realitate el este un întemeietor ca şi ceilalţi trei, prin opera lui pătrunzînd în literatura română filonul popular al povestirii şi


În 1925 bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica sa, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Siria natală. La 17 august 1925 la orele 18:30 trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi. Gala Galaction rosteşte cuvîntul de rămas bun ...

"Având să descriu lumea prin care am trecut, nu pot decît să-ncep de aici, unde m-am născut, unde mi-am petrecut copilăria şi cea mai frumoasă parte a tinereţiilor, unde au fost aşezate
temeliile vieţii mele sufleteşti."
(Ioan Slavicii "Lumea prin care am trecut")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu