Sărbătoarea Mărţişorului este un simbol al renaşterii naturii şi al tuturor speranţelor, al reînnoirilor, căci a la început de primăvară, anotimpul înverzirii şi înfloririi. Din vremuri străvechi, Mărţişorul era considerat un fel de amuletă, purtată pentru ca primăvara ce vine să aducă rod bogat şi pentru ca fetele să aobă noroc. Tradiţia vine din timpuri preistorice, neţinând de creştinism. şi o putem considerauna dintrecele mai frumoase datini ale poporului nostru. Savanţii susţin că Mărţişorul a fost moştenit de la romani, în calendarul cărora 1 martie coincidea cu începutul Anului Nou, luna martie fiind dedicată zeului Marte, divinitatea vegetaţiei şi a căsătoriilor, înainte de a deveni zeul războiului. În această zi femeile şi fetele (uneori şi copiii) puneau la gât o monedă găurită din metal strălucitor, de obicei argint, legată de un şnur împletit din lână, alcătuit din două fire, unu roşu şi altul alb, pentru a avea noroc la rodirea cîmpului şi pentru a nu se pârli la soare sau ca fetele să se facă mai frumoase şi mai drăgăstoase. Mărţişorul se purta 9 sau 12 zile, după care era legat de ramura unui copac tânăr, iar în luna mai cei de l-au prins acolo, mergeau să vadă dacă le-a rodit pomul, deducând din asta norocul sau ghinionul din acel an.
La început de martie, toată lumea dăruieşte celor dragi mărţişoare - simbol al primăverii, al renaşterii naturii şi al reînnoirii speranţelor.
Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, este considerată simbolul vieţii, atribuită femeii, mamei, care dă naştere vieţii.
Culoare albă, conferită de limpezimea apelor, simbolizează înţelepciunea bărbatului.
Firul împletit al mărţişorului exprimă legătura inseparabilă a celor două principii, armonia dintre oameni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu