Alecu Russo 192 ani de la naştere

Alecu Russo (17 martie 1819, Chişinău) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român (originar din Basarabia), ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului Cîntarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreo dată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.
S-a născut în familia unui boier de viţă veche, dar cu relaţie socială relativ modestă. Copilăria şi-a petrecut-o la ţară, în mijlocul ţăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo este trimis de părintele său la studii în Elveţia. După studiile din Elveţia, îşi continuie studiile la Institutul lui Francois Naville din satul Viernier de lîngă Geneva. Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză şi au apărut postum în traducerea lui Alecsandri, Odobescu.
Fără veleităţi de scriitor, Russo ne-a lăsat drept moştenire o operă nu prea mare ca volum, dar valoroasă prin ideile vehiculate. Considerându-se, pe bună dreptate, un "ostaş al propăşirii", el îşi are contribuţia sa la dezvoltareaculturii şi literaturii române moderne.
Opera de vîrf a lui A. Russo este poemul în proză Cîntarea României, lucrare ce evocă liric istoria de secole a neamului nostru cu toate chinurile şi suferinţele lui, dar şi cu frumoasele victorii obţinute în lupta pentru îndependenţă.
Trebuie să recunoaştem că ele a fost spiritul cel mai distins, mai larg, mai comprehensiv de pe la jumătatea secolului al XIX -lea.
(...) În epoca dinainte de 1848 numai un om ca A. Russo, cu cultura lui franceză şi liberală (...). cu temperamentul lui entuziast, visător, generos, cu mintea lui şi înţelegătoasre, cu firea lui blîndă, unduioasă, dezmierdătoare, bogată, izvorătoare de gânduri şi simţiri, a putut deveni reprezentativ.
S-a stins din viaţă la 5 februarie 1859
Opera literară
Cântarea României
Amintiri
Iaşii şi locuitorii lui în 1840
Palatul lui Duca Vodă
Decebal şi Ştefan cel Mare