ANTOLOGIA
UNEI POEZII
Dăruită cu dealuri domoale ca un
sfat de om înțelept, cu pămînt mănos bun de pus pe rană, Moldova este (sau: a fost) spațiul
vitalității vegetale. Dar Moldova mai este, totodată, și tărîmul vitalității
lirice, poeții fiind fructul miraculos al căii de mijloc, al îngînării luminii
cu întunericul. Pornind de la ideea că scriitorii sînt conștiința morală a unei
națiuni, rubrica noastră Multum in parvo
(Mult în puțin) își propune să găzduiască cîte o poezie reprezentativă din
creația condeierilor basarabeni de ieri și de azi.
Arcadie SUCEVEANU
(16. 11. 1952, satul Suceveni, reg, Cernăuți)
Poet, eseist, traducător, animator al vieții
culturale. A absolvit Universitatea de Stat din Cernăuți, facultatea de
Filologie (1974). Apreciat de criticul bucureștean Al. Ștefănescu pentru
aptitudinea de a face din poezie „un spectacol de gală”, prețuit de cercetătorul
ieșean C. Ciopraga pentru puterea de sinteză a „rapsodului”, A. Suceveanu este
un poet-cărturar care a citit biblioteci întregi de poezie și mitologie
românească și universală, drept dovadă fiind scriitura sa surprinzătoare și
strălucitoare. Volume de poezie pentru adulți: Țărmul de echilibru (1982),
Mesaje la sfărșit de mileniu (Premiul „Cea mai bună carte a anului” al Uniunii
Scriitorilor din Moldova, 1987), Arhivele Golgotei (Premiul Național pentru
Literatură, 1998), Eterna Danemarcă (Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei
Române), Mărul îndrăgostit de vierme (1999), Cavalerul Înzadar (2001) etc.
Cărți de versuri pentru copii: A fugit melcul de-acasă (1984), În cămașă de
cireașă (1989), Știi să colorezi vacanța? (1996), Dacă vrei să fii Columb
(2002), Cheița pentru vise (2005) ș. a. Actualmente, Arcadie Suceveanu este
președinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
SECUNDA
CARE SUNT EU
În ornicul lumii cel mare
Mai arde, lăsînd pe traseu
O dîră amară de sare,
Secunda care sunt eu.
Din vîntul cețos și din piatră,
Din vulturi și din Dumnezeu
Simt cîinii lui Cronos cum latră
Secunda care sunt eu.
Și-ntreb cu mirare: voi, astre,
Tu, pasăre, plop, curcubeu,
Se-aude și-n viețile voastre
Secunda care sunt eu?
Tu, iarbă și piatră căruntă,
Tu, munte și codru mereu,
În voi se întîmplă o nuntă--
Secunda care sunt eu.
E cosmicul vînt tot mai rece
Și veacul respiră mai greu...
Iubiți-mă, lucruri, căci trece
Secunda care sunt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu