12 nov. 2013

Multum in parvo

  ANTOLOGIA UNEI POEZII

Dăruită cu dealuri domoale ca un sfat de om înţelept, cu pămînt mănos bun de pus pe rană, Moldova este spaţiul vitalităţii vegetale. Dar Moldova mai este, totodată, şi tărîmul vitalităţii lirice, poeţii fiind fructul miraculos al căii de mijloc, al îngînării luminii cu întunericul. Pornind de la ideea că scriitorii sunt conştiinţa morală a unei naţiuni, rubrica noastră Multum in parvo (Mult în puţin) îşi propune să găzduiască cîte o poezie reprezentativă din creaţia condeierilor basarabeni de ieri şi de azi.
                          Ianoş ŢURCANU
(26.07.1951, satul Pelenia, r-nul Drochia)
Poet, animator al vieţii culturale, de mai mulţi ani fiind colaborator al Departamentului Cultură al Primăriei Chişinău. Studii: Colegiul de Medicină din Bălţi, Institutul de Medicină din Krasnodar (Rusia), Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Debutează editorial cu volumul de versuri pentru copii „În palat la Verde Împărat” (1993), urmat de „Fulgul fermecat” (1997), „Alfabetul vesel” (1998), „Măscărici şi Mîzgîlici” (2001), „Bravo, Mieunache!” (2005), „Ce ascund cuvintele” (2008), „Melcii nu citesc ziare” (2010) ş. a. Cărţi pentru adulţi: „Oglinda stranie” (1994), „Oră de anatomie” (1995), „Ploaie la plus infinit” (1996), „Songuri de buzunar” (2000), „Izgonirea din Eden” (2008), „Cea mai frumoasă vară a iubirii” (2010) etc. Premiul „Mihai Eminescu”, pentru poezie, la Salonul Internaţional de Carte Romanească, Iaşi (2008).
 
 EU ŢI-AM ADUS
Eu ţi-am adus din ţări îndepărtate
(De prin Haiti, Fiji, Mozambic)
Cadouri scumpe, haine elegante –
La toate te-ai uitat numai un pic.

Eu ţi-am adus din multe capitale
(Din Roma, Londra, Washington, Paris)                                                         
Bijuterii, cosmetică, sandale –                                                    
Le-ai studiat senină, ai surîs.

Eu vinuri ţi-am adus încîntătoare
(De prin Champagne, Sevilia, Cotnari,
De la prieteni care mai de care)
Şi iarăşi n-am văzut să faci ochi mari.

Azi, ţi-am adus, tăcut, ca prima dată,
O floare simplă, fără de parfum,
Şi ai rămas atîta de-ncîntată!...
Cum să-nţelegi femeia, Doamne, cum?!...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu