ANUL DUMITRU MATCOVSCHI

Medalion literar

MĂRIA SA POETUL DUMITRU MATCOVSCHI

În sfîrșit, a nins și pe la noi. În sfîrșit, peste Moldova a căzut  o zăpadă de milioane (de euroi, fraților, căci cu leul e o altă poveste!). Deși afară circulația e paralizată, după cum țipă la unison toate  televiziunile; cu toate că iarna-i grea, frigul e mare, nimic nu poate sta în calea dragostei noastre milenare de comunicare, de cuvînt tipărit, mai ales că, vorba cronicarului Miron Costin, nu „iaste zăbavă mai plăcută decît cetitul cărților”. Căci cuvîntul este memoria. Cine nu are   memorie nu poate avea viitor. Sau are un viitor de dîrvală, de existență în iluzie, în ficțiune. De la Dumitru Matcovschi citire: „Cel fără memorie trăiește într-n prezent continuu, ca un patruped”. Apropo, Casa părintească, Memoria, Basarabia, Balada și Versul ca strigăt existențial – repere esențiale ale creației bardului născut în anul 1939 în localitatea Vadul-Rașcov – au fost evocate astăzi, 31 ianuarie, în fața elevilor clasei a 4 „A” de la Liceul Ginta Latină din sectorul Ciocana al capitalei. Lecția, ca orice lecție, s-a sfîrșit, medalionul biografico-literar s-a încheiat, însă important e că toți am rămas cu convingerea că viața și opera lui D. Matcovschi sunt o carte mereu deschisă, asupra căreia trebuie să ne aplecăm cît mai des. O mîngîiem cu privirea, o răsfoim, o citim, mergem cu ea înainte!