LA CE LUCREAZĂ ÎN PREZENT POETUL IULIAN FILIP?
Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie
1948, în satul Sofia din raionul Drochia. După cum a mărturisit scriitorul, e
din neam de fântânari: majoritatea fântânilor din această localitate pitorească
de la nordul Moldovei au fost săpate de străbunicul, bunicul şi tatăl poetului.
Tot un fel de fântânar e şi Iulian Filip, care sapă adânc în roca dură a
cuvântului pentru a scoate la lumina zilei frumuseţile limbii române turnate în
formă de vers. Chiar din anii de şcoală, viitorul scriitor manifesta mai multe
înclinaţii artistice: cânta la acordeon, desena, compunea poezii. Totuşi,
dragostea de literatură s-a dovedit a fi, până la urmă, ceva mai mare. Şi-a
urmat studiile la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic “Alecu
Russo” din Bălţi. După absolvire, tânărul poet e doctorand, apoi cercetător la
sectorul de creaţie populară al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Timp de un
deceniu şi jumătate a fost şef al Departamentului Cultură al Primăriei
municipiului Chişinău. În această calitate, a contribuit din plin la
deschiderea mai multor biblioteci de carte românească, a sprijinit crearea
Teatrului Municipal de Păpuşi “Guguţă” şi a Teatrului “Satiricus”. Iulian Filip
e unul dintre cei mai harnici şi mai îndrăgiţi scriitori ai copiilor. Generaţii
întregi de cititori moldoveni au crescut cu cărţile lui de poezii “Copăcel-copăcel”, “Facă-se voia ta,
Sfârlează!”, “Cenuşar voinicul şi Cenuşăreasa mireasa”, “Au vrut melcii să se
bată”, “Din neamul lui Păcală”, “Ruga iezilor cei trei”, “Plăcinţele cu mărar”
etc. Autor de poezii, basme dramatice, texte de cântece pentru cei mici, Iulian
Filip apropie copilul de vraja, fascinaţia şi miracolul textului. Îl sprijină
să meargă “copăcel-copăcel” pe cărările vieţii, îl ajută, prin carte, să devină
“un om şi jumătate”. Căci nu degeaba spunea Mihail Sadoveanu că omul fără carte
este… stâlp, şarampoi cu ochi – şi doar atât! Nu întâmplător în anul 2014
volumul antologic “Urmele mele frumoase” de Iulian Filip, apărut la
editura “Prut Internaţional”, a fost selectat pentru binecunoscutul
Program “Copiii Chişinăului citesc o carte”, desfăşurat cu
regularitate de către Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu”
şi filialele sale.
Pentru o mai bună informare şi comunicare
pe traseul numit convenţional scriitor-bibliotecă-cititor, am
fost curioşi să aflăm“dezlegare” la întrebarea presantă din titlu: LA CE LUCREAZĂ ÎN PREZENT IULIAN FILIP?
Oare ce-ar fi, dragi copii de la 7 până la 70 de ani, să întredeschidem uşor
uşa de la laboratorul său de creaţie?
Iată ce ne-a răspuns cu amabilitate
poetul:
– Am pe masă două viitoare cărţi, pe
care le pregătesc cadou de ziua mea... la anul. Una se va intitula „Linii
şi cuvinte comunicante 2”, carte numai din bagatelele mele
grafice duse pe gânduri, carte numai din desene, învecinate cu numai
câteva cuvinte, denumiri, care să ajute lumea privitoare să vadă ce văd eu când
mă joc desenând în linii. Altă carte e o carte jucată în mai multe limbi
(română, italiană, franceză, spaniolă, engleză şi rusă), dar care porneşte de
la o întrebare pe care şi-o pune orişice om ajuns la vârsta mea. Iată ce scriu
în deschiderea acestei cărţi, pe care am intitulat-o “NOROC POLYGLOT 3+3:
Provocare din viitorul postum”:„Evident că-mi pun şi eu întrebarea ce-o
să rămână din atâtea poezii în care m-am întrebat, m-am jucat, m-am mirat,
m-am bucurat, m-am întristat. Şi cred că – dintre cele pentru copii – o să se
reţină mai îndelung trei poezii: Plăcinţele cu mărar, Au vrut melcii să se
bată şi Rochiţa leneşă .Iar pentru cei maturi se poate întâmpla să
se reţină aceste trei titluri: De ce mă doare inima, Convalescent şi
Lecţiile nopţii. Bag de seamă că la întâlnirile multe pe care le am cam
aceste poezii mi-s de punte comunicantă. Și în relația cu traducătorii am
remarcat că tot la aceste titluri să ajunge.
În aceeaşi ordine de idei, Editura Prut
a trimis la tipografie volumul meu de proze Nuca lui Newton, în care
am inclus şi Amintirile din copilăria directorului combinatului patruped de
lapte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu