Cartea de pe masa ta

ANATOLE FRANCE: CARTEA PRIETENULUI MEU

Cineva spunea că patria omului este acolo unde el are cei mai mulţi prieteni. Dacă e aşa, atunci patria scriitorului francez Anatole France (1844-1924), laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1921), este una foarte bogată şi incredibil de frumoasă. Ea se numeşte, convenţional vorbind, Planeta copilăriei, elevii de toate vârstele şi de pe toate meridianele lumii fiindu-i cei mai buni prieteni, pentru care el a scris, la timpul său, zeci şi sute de pagini memorabile. Toate reperele esenţiale ale copilăriei prind viaţă, vrajă şi culoare când sunt atinse de harul de povestitor neîntrecut al lui A. France. Povestitorul abordează cu falsă naivitate problemele grave ale vieţii, îmbrăcându-le în haina feericului şi schiţând rezolvarea lor pe cale simplă, conform bunului-simţ.  Grăitoare în acest sens este Cartea prietenului meu, lansată în spaţiul nostru de Editura “Prut Internaţional”, care cuprinde între coperţile sale amintiri din copilărie, schiţe, parabole,

basme, nuvele şi povestiri de o savoare aleasă, ce îmbină umorul, ironia şi autoironia cu nostalgia. Alături de „Căpitan la cincisprezece ani” (Jules Verne), „Alice în Ţara Minunilor” (Lewis Carroll), „Thyl Ulenspiegel” (Charles de Coster), „Colţ alb” şi „Dragoste de viaţă” (Jack London), „David Copperfield” (Charles Dickens), „Coliba unchiului Tom” (Harriet Beecher-Stowe), „Prinţ şi cerşetor” (Mark Twain), „Morcoveaţă” (Jules Renard), „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi” (Nikolai Nosov) şi altele din aceeaşi “cartuşieră”, Cartea prietenului meu face parte din fondul de aur al literaturii universale pentru copii.

Despre ea, eminentul critic literar francez Jules Lemaitre scria următoarele: „Această carte va plăcea mamelor, căci vorbeşte de copii. Va încânta femeile, fiindcă e delicată şi pură. Îi va fermeca pe poeţi, deoarece e plină de poezia cea mai firească şi, în acelaşi timp, cea mai fină. Îi va mulţumi pe filozofi, căci se simte în fiece

moment obişnuinţa meditaţiilor serioase. Va avea stima psihologilor care vor găsi descrierea cea mai neconstrânsă a mişcărilor lăuntrice din sufletul copilului. Va satisface pe bătrânii umanişti, fiindcă respiră dragostea faţă de literatura de calitate. Va seduce inimile duioase, pentru că este plină de duioşie…”.

Scurtă carte de vizită: Spirit profund şi vast, complex, sceptic şi ironic, dar tolerant şi constructiv, Anatole France a elaborat o operă în care reia şi dezbate în mod original principalele probleme ale filozofiei morale. Impregnată de o satiră amară, dar atestând o superioară înţelegere a lumii, proza sa abordează fenomenul uman fie direct, în romane de moravuri sociale şi istorice (Crima lui Sylvestre Bonnard, Opiniile domnului Jerome Coignard, ciclul Istorie contemporană), fie în ingenioase scrieri alegorice (Insula pinguinilor, Grădinaui Epicur, Revolta îngerilor).   

În general nonconformist, şi-a accentuat această atitudine în anumite scrieri: Spre timpuri mai bune, Viaţa Ioanei d’Arc. Scriitor substanţial în tot ceea ce a scris, A. France a fost şi un mare, rafinat stilist.   

Crezul lui Anatole France: Marea valoare a speciei umane e însuşi omul. Pentru a pune în valoare globul terestru, trebuie pus mai întâi în valoare omul. Pentru a exploata solul, minele, apele, toate elementele şi toate forţele planetei, e nevoie de omul întreg, de umanitate, de umanitatea întreagă.