Biblioteca, martor ocular

CONSTANTIN RUSNAC

SAU SĂRBĂTOAREA CÎNTECULUI CORAL

(note de la o lansare de carte)

Legenda spune că împăratul roman Nero (37-68 d. Hr.) avea şi veleităţi literare. Cică odată a scris o poezie-trăsnet, adică ieşită din comun, genială. Aşa credea el. Ca să verifice că a dat lovitura pe plan literar, i-a înmînat poemul celebrului scriitor latin Petronius, supranumit “arbitrul eleganţei” şi presupus autor al romanului „Satiricon”. Petronius trebuia, deci, să se pronunţe pe marginea creaţiei împărăteşti. Şi s-a pronunţat, în prezenţa lui Nero şi a anturajului său numeros. Desigur, capul luminat al imperiului roman aştepta să fie lăudat, uns cu toate alifiile plăcut mirositoare, adulat. Numai că Petronius, fiind onest, curajos, îndrăzneţ, isteţ şi nefăţarnic ca şi noi, urmaşii de astăzi ai lui Decebal şi Traian, i-a trîntit-o în faţă: „O, Împărate, toate îţi stau în puteri!. Ai vrut să faci o poezie proastă – şi ai reuşit cu mult succes!”…Involuntar, ne-am amintit de “arbitrul eleganţei” pe data de 14 mai a. c., atunci cînd în sala mică a Filarmonicii din Moldova (mică-mică, dar are o capacitate de sute de locuri, toate fiind ocupate pe-un capăt) am asistat, cu sufletul îmbrăcat de sărbătoare, la prezentarea ediţiei notografice “Coruri” de Constantin Rusnac, o culegere de bijuterii corale proaspăt apărută de sub teascurile editurii. Şi atunci, parafrazîndu-l pe Petronius, am zis tare în forul meu interior: „Toate îi stau în puteri lui Constantin Rusnac. A vrut să scoată o carte bună – şi a reuşit cu mult succes!”… Neobişnuită, originală şi instructivă şi pentru alţii a fost şi modul de desfăşurare a acestei lansări de carte: pe scenă a fost lăsată să troneze, să-şi desfacă faldurile diafane, să se manifeste în toată splendoarea ei sonoră, de tonuri şi semitonuri numai Muzica, interpretată exemplar de diferite coruri din Moldova, compozitorului revenindu-i discret doar misiunea de a face prezentările şi micile comentarii de rigoare. La jungla lui de relaţii în toate domeniile ce ţin de artă şi literatură, Constantin Rusnac ar fi putut invita personalităţi care să ia cuvîntul, care să-l laude în toate cele patru puncte cardinale, să-l îngroape de viu sub saci de adjective, epitete şi superlative. Dar nu a fost să fie aşa. Talentat şi cu un suflet atît de bun, încît uneori îţi vine să-l ungi pe pîine dimineaţa la ceai, acest intelectual pilduitor în sensul adevărat al cuvîntului ne-a oferit o lecţie mereu necesară de modestie, discreţie, cumsecădenie şi înţelepciune cronicărească, lăsînd să se pronunţe predilect, precum am menţionat deja, Măria Sa Muzica. Ceea ce ne demosnrează că nasc şi la Moldova cavaleri, profesionişti şi oameni cu simţ… Într-un interval dintre două piese muzicale, Constantin Rusnac ne-a mărturisit că a devenit autor de cîntece datorită poetului Grigore Vieru. După lansarea, în 1976, a suitei simfonice “Sărbătoreasca”, pentru care s-a învrednicit de Premiul de Stat al RSSM, proaspătul şi foarte tînărul laureat este contactat de către Grigore Vieru, care îi propune să pună pe note nişte versuri de-ale sale. Pînă la asta, Rusnac scrisese numai piese instrumentale, nu avea nici un cîntec la activ, dar de frică ca să nu se dea de gol în faţa lui Vieru, a acceptat să compună şi cîntece, mai ales pentru copii.

Scurtă carte de vizită: Constantin Rusnac s-a născut la 6 februarie 1948 în satul Trebisăuţi, r-nul Briceni. A absolvit Institutul de Arte “Gavriil Musicescu” din Chişinău, între anii 1984-1999 fiind rector al acestei instituţii. Conferenţiar, profesor universitar, maestru în artă din RSSM. Actualmente este secretar general al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO, vicepreşedinte al Asociaţiei “Franţa-Moldova”. Autor de lucrări muzicologice, articole, emisiuni radio şi TV, culegeri folclorice, creaţii corale, instrumentale, muzică vocală, de cameră, vocal-simfonică, pentru teatru şi film, romanţe, cîntece pentru copii şi de muzică uşoară. Membru al Uniunii Compozitorilor din URSS, membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, membru al Uniunii Internaţionale a Muzicienilor.

Ar mai fi de menţionat aici că muzicianul Constantin Rusnac este un artist polivalent, el fiind atras şi de sirenele ţărmului literar. Drept dovadă stau şi textele sale meşteşugite pentru unele piese corale. Tot drept dovadă este şi faptul că în anul curent domnia sa a editat cartea “Portrete în timp”, un impresionant volum de acrostihuri dedicate multor literaţi, ziarişti, politicieni, muzicieni, medici şi oameni de cultură şi din ţara noastră. Acrostihul este o poezie, un text de formă fixă care a urmat o şcoală, tot aşa cum conopida, bunăoară, e o varză educată de către un grădinar iscusit. Deci şi aşadar, e un poem în care literele iniţiale (sau finale) ale fiecărui vers, luate în ordinea firească a versurilor, alcătuiesc numele unei persoane, o deviză, o maximă etc. A scris celebre acrostihuri poetul şi prozatorul american E. Allan Poe. La noi, Costache Conachi, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale. Mai mulţi n-au prea scris, probabil pentru că noi nu avem timp, veşnic fiind ocupaţi cu supravieţuirea  şi apărarea limbii române, inclusiv a lui “â” din “a” şi a lui “î” din “I”. Vorba cîntecului: “Du-te la bătaie,/Pentru “â” din “a” să mori/ Şi-ţi va fi nevasta/Groasă pînă-n zori!” Fiindcă le-am văzut, fiindcă le-am citit atent, cu creionul în mînă, putem spune că acrostihurilor lui Constantin Rusnac le este sortită o lungă şi frumoasă carieră literară. Pentru domnia sa, acrostihul nu e o cochetărie, un dolce farniente, un joc popular de-a Badea Mior şi Lelea Cîrlana, ci o caznă în sudoarea frunţii, o formă de exprimare şi virtuozitate literară, de simţire şi gîndire artistică la cele mai înalte temperaturi ale inspiraţiei şi bunului gust. Oricum, în grădina cu flori multe a literaturii noastre este o carte de pionierat, de referinţă „De la Nistru pîn’ la Tisa”. O vorbă veche spune că cine n-are bătrîni, adică înţelepciune, să-şi cumpere. La rîndu-ne, vom încheia cam aşa: “Ţara care n-are un Constantin Rusnac, să şi-l procure de urgenţă!” Oamenii ca dînsul alcătuiesc lamura, adică sînt sarea şi roua pămîntului.                            

 Dinu Mihail