La cumpăna dintre ani

 PRIMIŢI  URĂTORII?

E timpul poveştilor, al sărbătorilor de iarnă pline de farmec şi fast, când din munţii tradiţiilor seculare coboară la geamurile noastre colindători, urători, pluguşoare, urşi, capre şi căluţi alegorici. E momentul să dăruim, să iertăm, să fraternizăm şi să ne bucurăm împreună cu ceilalţi. Misterul zilelor de iarnă e taina Crăciunului şi speranţa unui nou început de an. Iubirea şi armonia sunt cele mai frumoase cadouri râvnite de fiecare.

Este ceva asemănător cu spiritul de toleranţă, de jovialitate şi bună înţelegere pe care îl degajă constant o casă a cărţii, căci biblioteca este, prin definiţie, o oază întremătoare, o republică, o patrie a pasiunilor domolite, a baricadelor etnice şi religioase dărâmate pentru totdeauna. Aici, departe de lumea dezlănţuită a patimilor politice, Homer se întreţine amical cu Cehov, Sadoveanu cu Dickens, Dostoevski cu Thomas Mann, Stere cu Hugo, Mark Twain cu Omar Khayam, Druţă cu Tolstoi ş. a. m. d. Ce ţară liniştită, ce oameni cumsecade!

Cum să învingem accesele de furie, nevoia presantă de a izbucni, de a lua la palme Universul? Ar trebui, probabil, să facem pe dată o scurtă, măcar o scurtă plimbare într-o bibliotecă. Eh, dacă lumea întreagă ar fi o bibliotecă, toate ar fi bune şi armonioase pe pământ!

Anume aici, după cum spune poetul Vasile Romanciuc, „vine sufletul

să se bucure, gândul

să muncească, vederea

să împrumute lumină”.

Totodată, să nu uităm că intermediarul, cureaua de transmisie dintre carte şi cititor nu este altul decît bibliotecarul, cel care zilnic toarnă ulei în candela dăinuirii noastre prin cuvânt, prin imagine şi informare.

Acum, la cumpăna dintre ani, noi, echipa filialei “Alecu Russo”, le dorim tuturor colegilor de breaslă, tuturor utilizatorilor noştri un Revelion fericit şi plin de lumină. Noul an se deschide ca un volum nescris cu 365 de pagini imaculate. Vă dorim fiecăruia în parte să le completaţi doar cu fapte bune, cu performanţe la locul de activitate, iar atunci când veţi ajunge la sfârşitul volumului să trăiţi din plin bucuria visurilor împlinite!

- La Mulţi ani şi toţi cu bani, căci sănătatea goală e pe 

  jumătate boală!

- Câte pene pe cucoş – atâţia copii şi nepoţi burduhoşi!

- Hăi, hăi şi mai îndemnaţi, măi!

Cartea de pe masa ta

ANATOLE FRANCE: CARTEA PRIETENULUI MEU

Cineva spunea că patria omului este acolo unde el are cei mai mulţi prieteni. Dacă e aşa, atunci patria scriitorului francez Anatole France (1844-1924), laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1921), este una foarte bogată şi incredibil de frumoasă. Ea se numeşte, convenţional vorbind, Planeta copilăriei, elevii de toate vârstele şi de pe toate meridianele lumii fiindu-i cei mai buni prieteni, pentru care el a scris, la timpul său, zeci şi sute de pagini memorabile. Toate reperele esenţiale ale copilăriei prind viaţă, vrajă şi culoare când sunt atinse de harul de povestitor neîntrecut al lui A. France. Povestitorul abordează cu falsă naivitate problemele grave ale vieţii, îmbrăcându-le în haina feericului şi schiţând rezolvarea lor pe cale simplă, conform bunului-simţ.  Grăitoare în acest sens este Cartea prietenului meu, lansată în spaţiul nostru de Editura “Prut Internaţional”, care cuprinde între coperţile sale amintiri din copilărie, schiţe, parabole,

basme, nuvele şi povestiri de o savoare aleasă, ce îmbină umorul, ironia şi autoironia cu nostalgia. Alături de „Căpitan la cincisprezece ani” (Jules Verne), „Alice în Ţara Minunilor” (Lewis Carroll), „Thyl Ulenspiegel” (Charles de Coster), „Colţ alb” şi „Dragoste de viaţă” (Jack London), „David Copperfield” (Charles Dickens), „Coliba unchiului Tom” (Harriet Beecher-Stowe), „Prinţ şi cerşetor” (Mark Twain), „Morcoveaţă” (Jules Renard), „Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi” (Nikolai Nosov) şi altele din aceeaşi “cartuşieră”, Cartea prietenului meu face parte din fondul de aur al literaturii universale pentru copii.

Despre ea, eminentul critic literar francez Jules Lemaitre scria următoarele: „Această carte va plăcea mamelor, căci vorbeşte de copii. Va încânta femeile, fiindcă e delicată şi pură. Îi va fermeca pe poeţi, deoarece e plină de poezia cea mai firească şi, în acelaşi timp, cea mai fină. Îi va mulţumi pe filozofi, căci se simte în fiece

moment obişnuinţa meditaţiilor serioase. Va avea stima psihologilor care vor găsi descrierea cea mai neconstrânsă a mişcărilor lăuntrice din sufletul copilului. Va satisface pe bătrânii umanişti, fiindcă respiră dragostea faţă de literatura de calitate. Va seduce inimile duioase, pentru că este plină de duioşie…”.

Scurtă carte de vizită: Spirit profund şi vast, complex, sceptic şi ironic, dar tolerant şi constructiv, Anatole France a elaborat o operă în care reia şi dezbate în mod original principalele probleme ale filozofiei morale. Impregnată de o satiră amară, dar atestând o superioară înţelegere a lumii, proza sa abordează fenomenul uman fie direct, în romane de moravuri sociale şi istorice (Crima lui Sylvestre Bonnard, Opiniile domnului Jerome Coignard, ciclul Istorie contemporană), fie în ingenioase scrieri alegorice (Insula pinguinilor, Grădinaui Epicur, Revolta îngerilor).   

În general nonconformist, şi-a accentuat această atitudine în anumite scrieri: Spre timpuri mai bune, Viaţa Ioanei d’Arc. Scriitor substanţial în tot ceea ce a scris, A. France a fost şi un mare, rafinat stilist.   

Crezul lui Anatole France: Marea valoare a speciei umane e însuşi omul. Pentru a pune în valoare globul terestru, trebuie pus mai întâi în valoare omul. Pentru a exploata solul, minele, apele, toate elementele şi toate forţele planetei, e nevoie de omul întreg, de umanitate, de umanitatea întreagă.

  

Galaxia Gutenberg

LA CE LUCREAZĂ ÎN PREZENT POETUL IULIAN FILIP? 

Iulian Filip s-a născut la 27 ianuarie 1948, în satul Sofia din raionul Drochia. După cum a mărturisit scriitorul, e din neam de fântânari: majoritatea fântânilor din această localitate pitorească de la nordul Moldovei au fost săpate de străbunicul, bunicul şi tatăl poetului. Tot un fel de fântânar e şi Iulian Filip, care sapă adânc în roca dură a cuvântului pentru a scoate la lumina zilei frumuseţile limbii române turnate în formă de vers. Chiar din anii de şcoală, viitorul scriitor manifesta mai multe înclinaţii artistice: cânta la acordeon, desena, compunea poezii. Totuşi, dragostea de literatură s-a dovedit a fi, până la urmă, ceva mai mare. Şi-a urmat studiile la Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic “Alecu Russo” din Bălţi. După absolvire, tânărul poet e doctorand, apoi cercetător la sectorul de creaţie populară al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Timp de un deceniu şi jumătate a fost şef al Departamentului Cultură al Primăriei municipiului Chişinău. În această calitate, a contribuit din plin la deschiderea mai multor biblioteci de carte românească, a sprijinit crearea

Teatrului Municipal de Păpuşi “Guguţă” şi a Teatrului “Satiricus”. Iulian Filip e unul dintre cei mai harnici şi mai îndrăgiţi scriitori ai copiilor. Generaţii întregi de cititori moldoveni au crescut cu cărţile lui de poezii “Copăcel-copăcel”, “Facă-se voia ta, Sfârlează!”, “Cenuşar voinicul şi Cenuşăreasa mireasa”, “Au vrut melcii să se bată”, “Din neamul lui Păcală”, “Ruga iezilor cei trei”, “Plăcinţele cu mărar” etc. Autor de poezii, basme dramatice, texte de cântece pentru cei mici, Iulian Filip apropie copilul de vraja, fascinaţia şi miracolul textului. Îl sprijină să meargă “copăcel-copăcel” pe cărările vieţii, îl ajută, prin carte, să devină “un om şi jumătate”. Căci nu degeaba spunea Mihail Sadoveanu că omul fără carte este… stâlp, şarampoi cu ochi – şi doar atât! Nu întâmplător în anul 2014 volumul antologic “Urmele mele frumoase” de Iulian Filip, apărut la editura “Prut Internaţional”, a fost selectat  pentru binecunoscutul Program “Copiii Chişinăului citesc o carte”, desfăşurat cu regularitate de către Biblioteca Municipală “B. P. Hasdeu” şi filialele sale.

Pentru o mai bună informare şi comunicare pe traseul numit convenţional scriitor-bibliotecă-cititor, am fost curioşi să aflăm“dezlegare” la întrebarea presantă din titlu: LA CE LUCREAZĂ ÎN PREZENT IULIAN FILIP? Oare ce-ar fi, dragi copii de la 7 până la 70 de ani, să întredeschidem uşor uşa de la laboratorul său de creaţie?

Iată ce ne-a răspuns cu amabilitate poetul:

– Am pe masă două viitoare cărţi, pe care le pregătesc cadou de ziua mea... la anul. Una se va intitula „Linii şi cuvinte comunicante 2”, carte numai din bagatelele mele grafice duse pe gânduri, carte numai din desene, învecinate cu numai câteva cuvinte, denumiri, care să ajute lumea privitoare să vadă ce văd eu când mă joc desenând în linii. Altă carte e o carte jucată în mai multe limbi (română, italiană, franceză, spaniolă, engleză şi rusă), dar care porneşte de la o întrebare pe care şi-o pune orişice om ajuns la vârsta mea. Iată ce scriu în deschiderea acestei cărţi, pe care am intitulat-o “NOROC POLYGLOT 3+3: Provocare din viitorul postum”:„Evident că-mi pun şi eu întrebarea ce-o să rămână din atâtea poezii în care m-am întrebat, m-am jucat, m-am mirat, m-am bucurat, m-am întristat. Şi cred că – dintre cele pentru copii – o să se reţină mai îndelung trei poezii: Plăcinţele cu mărar, Au vrut melcii să se bată şi Rochiţa leneşă .Iar pentru cei maturi se poate întâmpla să se reţină aceste trei titluri: De ce mă doare inima, Convalescent şi Lecţiile nopţii. Bag de seamă că la întâlnirile multe pe care le am cam aceste poezii mi-s de punte comunicantă. Și în relația cu traducătorii am remarcat că tot la aceste titluri să ajunge.

În aceeaşi ordine de idei, Editura Prut a trimis la tipografie volumul meu de proze Nuca lui Newton, în care am inclus şi Amintirile din copilăria directorului combinatului patruped de lapte... Şi mai citesc. Am o mulţime de cărţi deschise, însemnate, la pândă – să mă prindă în momentele potrivite, ca să comunicăm... ca lumea! Nu glumesc: comunicarea cu cărţile e viața mea de fiecare zi. Ceea ce v-o doresc și vouă!

         

Expoziție virtuală

Mănuțe dibace

Simplu, amuzant, util, interesant!

Activităţile desfăşurate cu copii sunt adevărate ocazii de învăţare situaţională, iar gradul de satisfacţie al copilului în raport cu sarcina de joc/învăţare reprezintă o preocupare expresă a cadrului didactic. Cărţile expuse la expoziţia noastră redă o gamă variată de activităţi de un grad diferit de complexitate. Aici veţi găsi diverse activităţi distractive şi chiar vesele care dezvoltă vocabularul, imaginaţia, isteţimea şi alte abilităţi ale copilului: de modelare, de citire, de calculare, de brodare, de croşare şi multe altele...

Seria „Învaţă împreună cu Marinel” a fost special concepută pentru copiii de 2-3ani. Istorioarele despre iepuraşul Marinel şi prietenii lui ii vor trezi micuţului curiozitatea, învăţând astfel mai uşor să numere, să deosăbească culorile şi formele, iar cu ajutorul discului care se roteşte, adulţii vor putea, într-o formă distractivă, să verifice cunoştinţele  copilului:

Învaţă să numeri împreună cu Marinel / trad. din engl.: L.Ţurcanu ; il.: Jan Ivens. – Ch. : ARC, 2014. – 12 p.: il.

Învaţă culorile împreună cu Marinel / trad. din engl.: L.Ţurcanu ; il.: Jan Ivens. – Ch. : ARC, 2014. – 12 p.: il.

Învaţă formele  împreună cu Marinel / trad. din engl.: L.Ţurcanu ; il.: Jan Ivens. – Ch. : ARC, 2014. – 12 p.: il.

Modelajul din plastilină este una din activităţile preferate ale copiilor. Cât de mult se bucură micuţii când văd rezultatul muncii lor! Acest lucru se întâmplă întrucît creativitatea ne inspiră, ne face viaţa mai interesantă. Cu ajutorul cărţilor viu colorate din seria „Modelăm din plastilină” copiii vor însuşi cu uşurinţă tehnica modelajului din plastilină.

Makarenko, Maria. Animale domestice. – Ch. : ARC, 2014. – 24 p.: il. – (Modelăm din plastilină). Modelând figurile ce reprezintă animalele domestice – oiţe, căluţi, văcuţe, etc. .- micuţii vor învăţa să formeze figuri, să combine culorile, să dea similitudine cu animalele domestice.

Makarenko, Maria. Animale din Africa. – Ch. : ARC, 2014. – 24 p.: il. – (Modelăm din plastilină). Modelând figurile ce reprezintă animale din Africa – lei, elefanţi, girafe, etc. – micuţii vor învăţa să-şi manifeste fantezia, să creeze adevărate opere de artă din plastilină.

Gârneţ-Roşca, Margareta. O vizită în ţara ciupercilor. – Ch.:Ştiinţa, 2014. – 80 p.: il. Această carte vă propune o minunată excursie în lumea ciupercilor şi dă posibilitate de a uni frumosul cu utilul, dă inspiraţie pentru crearea micilor figuri de artă, confecţionând din materiale diferite ciuperci decorative. Lucrările manuale prezentate în cartea sunt variate în ceea ce priveşte dificultatea realizării lor. Dacă copiii nu au destulă îndemânare, atunci vor interveni adulţii pentru a simplifica munca, explicându-le ce trebuie de făcut ca să ajungă la reuşită.

Ciub, Natalia. Mânuţe dibace: Activităţi vesele, în poveşti şi versuri, pentru dezvoltarea copilului. – Ch. : ARC, 2013. – 96 p.: il. Această carte conţine exemple de exerciţii şi activităţi, pe cât de înteresante, pe atât de utile pentru dezvoltarea motricităţii fine, a atenţiei şi imaginaţiei copilului. Cu ajutorul adulţilor, cei mici vor putea crea din diverse boabe animale simpatice, vor desena cu acuarele pentru pictat cu degetele, vor face prăjituri gustoase etc. Aceste activităţi-jocuri îi vor învăţa pe copii să-şi coordoneze mai bine mâinile, care încă nu sunt prea ascultătoare. În carte au fost incluse mai multe file cu o serie de desene-contur.

Sperăm că cărţile prezentate vă vor completa materialele didactice disponibile şi vor fi utile părinţilor, bunicilor, educatorilor, învăţătorilor care au în preajma lor copii de vârsta respectivă.

Cartea de pe masa ta

ALEXANDRU PLĂCINTĂ: DACĂ AŞ FI PLOAIE

Adunînd grijuliu între coperţile sale poezii, fabule şi proză scurtă, volumul “Dacă aş fi ploaie”, poposit recent pe rafturile bibliotecii noastre, îi invită discret la un festin estetic de zile mari pe toţi elevii claselor gimnaziale. În această carte autorul ne propune o perspectivă filozofică şi morală asupra vieţii, perspectivă promovată prin intermediul unui limbaj plastic pe cît de simplu şi nepretenţios, pe atît de memorabil şi instructiv. Este un fel de carte de învăţătură plină de pilde, de poveţe, de cazuri de viaţă, de întrebări, de înţelepciune. Deseori versul lui Alexandru Plăcintă capătă irizări de aforism: „Bogăţia-adevărată/Nu e-n lipsa de nevoi,/Ci-n lumina cea din noi,/Ce din carte-i adunată”. Într-adevăr, cine are-n mîini o carte e un om şi jumătate… În cele 94 de pagini ale volumului scriitorul mizează, la tot pasul, pe un cititor care se întreabă odată cu autorul: Cine suntem noi? Ce poate fi mai frumos decît lumina adevărului? De unde am provenit: de la omul ce-a muncit sau de la maimuţa muncitoare? Vreme, cine te-a făcut? Salutar e faptul că lucrările din prezentul volum ne oferă nu numai întrebări, dar şi soluţii-“pastile” de viaţă lungă, trăită la cotele maximei intensităţi. Selectiv, acestea ar fi precum urmează: dragostea faţă de aproapele tău, cinstea, bunătatea, pocăinţa, atenţia constantă faţă de mediul ambiant (“Între om şi pom să fie/Viaţă lungă şi-armonie!”), iubirea de înaintaşi şi părinţi, convingerea că suntem datori cu fapte bune celor din rîndul cărora am provenit. Şi încă ceva, extrem de important – scriitorul ne încurajează să visăm, să privim existenţa în mod optimist, să sperăm şi să luptăm pentru idealurile noastre. Să ne facem meseria cu plăcere, cu bucurie, căci acolo unde nu e bucurie apare chinul şi chiar boala. 

Scurtă carte de vizită: Scriitor talentat, pedagog de vocaţie şi ilustrator inspirat, Alexandru Plăcintă s-a născut în satul Semeni, raionul Ungheni, Moldova. După absolvirea Universităţii de Stat din Chişinău (facultatea: biologie), a îmbinat armonios munca pedagogică în şcoală cu studierea bazelor picturii şi desenului artistic. A abordat şi abordează cu succes mai multe genuri şi specii literare: eseul, schiţa literară, povestirea, basmul, poezia, dramaturgia. A semnat cărţi în limbile română şi rusă. Multe dintre acestea şi le-a ilustrat el însuşi. Desenele sale sunt sugestive, plăcute vederii (civilizează ochiul!) şi au capacitatea rară de a întregi mesajul artistic şi moral al lucrărilor literare.

De acelaşi autor: „Dragostea şi bunătatea schimbă lumea” (2006), „Tot frumosul este-n noi” (2010), „Rădăcina vieţii” (dramaturgie, 2011), „O taină, o şoaptă, un vis…” (poezii pentru copii, 2011), „Poveşti” (2013), „Pomul fermecat” (2013), „Povestea lui Aidin” (2014), „Tainele lecţiei” (2014), „File din viaţa lui Grigoraş” (2014) ş. a. 

Povaţa cărţii „Dacă aş fi ploaie” ar putea fi următoarea: „Bine e atunci cînd omul/De e slab ori e voinic,/E în vârstă ori e mic,/Dar îl poartă-n el pe Domnul!”.              

Aniversări: scriitorul Ion Anton la 65 de ani

CAVALERUL FLORILOR DALBE

Chiar la început de iarnă, şi anume pe 3 decembrie, în Republica Literelor Moldave e sărbătoare: poetul, prozatorul şi publicistul Ion Anton a împlinit 65 de ani. Tot o sărbătoare (ce-i drept, mai mică, dar, în schimb, voinică!) a fost şi la biblioteca noastră unde, în cadrul medalionului literar “Ion Anton, cavalerul florilor dalbe”, au fost evocate momente din viaţa şi biografia de creaţie a autorului celebrei cărţi pentru copii „Vesel îndrumar pentru vestiar”. În general, Ion Anton este o voce tonică şi plăcută în cadrul concertului baroc al literaturii noastre, domnia sa semnînd pînă la ora actuală nouă cărţi pentru copii: “Bună dimineaţa, ziuă!”, „Alfabetul pe portativ”, „Semaforul”, „Cuibul soarelui”, „Zodia Zimbrului” (povestire istorică) ş. a. Dintre volumele destinate utilizatorilor adulţi menţionăm antologia de poezii “Cădere sentimentală pe gînduri”, precum şi romanele „Viaţa ca amintire” şi „Foka”, recenzate elogios de către criticul şi cercetătorul literar Ion Ciocanu. Totuşi, de ce „Cavalerul florilor dalbe”? Bravo, aţi ghicit: de peste 20 de ani Ion Anton conduce cu multă inteligenţă şi clarviziune săptămînalul pentru adolescenţi “Florile dalbe”, publicaţie care în anul 2008 s-a învrednicit, la Paris, de Premiul Internaţional pentru Calitate şi Excelenţă “Steaua Calităţii”, categoria Aur. La mulţi ani, maestre, şi toţi buni, rodnici în spic ca sabia şi în bob cît vrabia!