15 ianuarie: Ziua Naţională a Culturii și Ziua Comemorării lui M.Eminescu

MIHAI EMINESCU – 
ENCICLOPEDIA SUFLETULUI NOSTRU

 În jurul personalităţii lui Mihai Eminescu s-a adunat de-a lungul anilor o bibliografie de ordinul miilor de titluri: monografii, exegeze, studii, eseuri, articole; evocări, amintiri, dedicaţii… S-au scris chiar şi romane, nuvele şi piese de teatru cu şi despre Eminescu. Aproape fiecare poet de limbă română de ieri şi de azi s-a simţit parcă  dator să-i închine măcar un rând, măcar o poezie Întristatului contemplator al Luceafărului, aceştia numindu-se la timpul lor Vlahuţă, Arghezi, Sorescu, Deleanu, Vieru sau Vasile Romanciuc:

                      Să-ţi fie-atât de drag cuvântul,

    Încât atunci când îl rosteşti

                    Să crezi că însuşi Eminescu

Ascultă ce şi cum vorbeşti!.

Frumoase, memorabile versuri. Ca şi “Eminescu”, basm modern de Geo Bogza (1908-1993)… Cică demult, pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sfântul Petru pe pământ, sub chipul unor moşnegi gârbovi, iar la căderea nopţii băteau pe la uşile oamenilor, şi li se întâmpla de multe ori să fie izgoniţi, într-un rând, i-a prins noaptea pe câmp, iar odată cu ea o ploaie care le-a udat veşmintele şi i-a umplut de noroi, şi tot rătăcind ei în întuneric, numai într-un târziu au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câinii mari s-au repezit să-i sfâşie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc, întrebând cine bate şi au răspuns: – Oameni buni! Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă unde nevasta şi copii abia se treziseră din somn, şi el a început să dea porunci, dar cu blândeţe: – Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după o doniţă de apă proaspătă. Ileano, ia vezi tu de o oală cu lapte… Şi le-au dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe, şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutui şi a busuioc. A doua zi dimineaţa iar le-au dat să se spele, i-au ospătat, le-au pus şi în traistă nişte mere şi le-au urat drum bun. Şi cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage de Dumnezeu: – Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos! – Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi? – Doamne, fă

ceva, fă-i ca să-şi vadă măcar o dată sufletul! – Să-şi vadă sufletul spui, Sfinte Petre? – Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela de colo… – Bine, Sfinte Petre, a răspuns Dumnezeu, privind gânditor satul din vale. Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut MIHAI EMINESCU. Adevărata formă de omagiu faţă de un scriitor e lectura creaţiei sale.

Ei bine, anume în jurul acestui basm de multe carate s-a desfăşurat astăzi la Liceul Teoretic “Ginta Latină” (clasa a 4-a „C”; diriginte Elena Turchin) din sectorul Ciocana al capitalei ora de lectură „Eminescu azi”. Asezonată, la anumite intervale de timp, cu date biografice şi poezii de autorul sărbătorit, manifestarea s-a constituit, până la urmă, într-un vibrant moment de comemorare a lui Mihai Eminescu, cel datorită căruia noi putem, astăzi, să ne vedem sufletul. De unde se arată că Eminescu ar trebui să fie pentru noi o carte mereu deschisă – ca să ne cunoaştem mai bine.