MUZEUL NAŢIONAL DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE NATURALĂ

Complexul arhitectural-istoric al muzeului a fost construit
în a doua jumătate a sec. XIX- începutul sec. XX. Clădirea principală a fost înălţată
special pentru muzeu în anii 1903-1905 după proiectul arhitectului Vladimir Ţîganko.
Edificiile muzeului sunt monumente de arhitectură de importanţă naţională. Printre
personalităţile care au contribuit la propăşirea lui se numără Franţ Osterman
(primul custode şi preparator), naturaliştii N. Zubrovski, S. Miler, V. Bezval,
F. Porucic, mai apoi N. Frolov, M. Pocoară, N. Moroşan, I. Suhov, B. Taraburkin
ş. a. Pe parcursul anilor, cel mai
vechi muzeu din Republica Moldova se transformă într-un centru al muzeografiei
şi într-o instituţie modernă, bine cunoscută în Europa datorită participării în
anul 1994 la Concursul “Muzeul European al Anului”, organizat de către Forumul
Muzeului European. În anul 2005 muzeul a
fost reorganizat în instituţie din domeniul ştiinţei şi inovării. Pe teritoriul
muzeului se află o grădină botanică, ce întruneşte cele mai răspândite specii
de plante, arbori şi arbuşti de pe teritoriul Republicii Moldova. În cadrul
acesteia a fost organizat un vivariu cu expoziţii permanente de păsări rare,
exotice şi decorative, reptile şi peşti. Fiind primul muzeu din ţară, acesta a
contribuit la crearea reţelei muzeale şi a şcolii naţionale de muzeologie. În
prezent, activează în direcţia organizării muzeului în aer liber de arhitectură
populară – Muzeul Satului. Ca filiale ale muzeului sunt complexele muzeale
Conacul Balioz din satul Ivancea (Orhei), Vila cu Parc Mândâc din raionul
Drochia şi Ţâpova-Saharna din raionul Rezina. În cadrul muzeului activează
Ansamblul etnoflocloric „Ethnos”, Clubul folcloriştilor, etnografilor, interpreţilor
şi amatorilor de folclor, Clubul amatorilor de flori ş. a.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu