MUZEUL NAŢIONAL DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE NATURALĂ
Pe strada M. Kogălniceanu din capitală există mai multe
clădiri istorice. Una dintre ele este însă deosebit de atractivă, aici
aflându-se primul muzeu public de la noi, înfiinţat acum 127 de ani, în octombrie
1889. Astăzi acesta se numeşte Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie
Naturală şi se bucură, anual, de zeci de mii de vizitatori. Istoria muzeului
începe în anul 1889, când Zemstva Basarabiei, organul de conducere al regiunii
în timpul stăpânirii ruseşti, a organizat Expoziţia Agricolă şi Industială.
Fondat ca muzeu agricol, printre primele piese ajunse aici au fost soiuri de
seminţe de cereale şi plante, mostre de soluri, minerale şi îngrăşăminte,
insecte dăunătoare, diverse obiecte legate de gospodăria sătească etc. În
prezent muzeul deţine un patrimoniu de circa 135 mii de piese. Aici au fost
create numeroase expoziţii care au pus în valoare lumea animală şi vegetală,
bogăţiile naturale ale ţinutului, au reflectat îndeletnicirile populaţiei.
Piese din colecţiile muzeului au fost prezentate la diferite expoziţii
organizate în multe ţări din Europa, Asia, America şi Africa. Muzeul are o
expoziţie permanentă cu genericul Natura.
Omul. Cultura. Sălile, cu o suprafaţă de 2000 metri pătraţi, deţin exponate
valoroase despre corelaţia om-natură la diferite etape ale dezvoltării
societăţii. Muzeul dispune şi de o sală de expoziţii temporare în care se
etalează diverse piese atât din patrimoniul propriu, cât şi din alte muzee. Au
devenit tradiţionale expoziţiile de artizanat ale meşterilor populari care se
organizează în fiecare an.
Complexul arhitectural-istoric al muzeului a fost construit
în a doua jumătate a sec. XIX- începutul sec. XX. Clădirea principală a fost înălţată
special pentru muzeu în anii 1903-1905 după proiectul arhitectului Vladimir Ţîganko.
Edificiile muzeului sunt monumente de arhitectură de importanţă naţională. Printre
personalităţile care au contribuit la propăşirea lui se numără Franţ Osterman
(primul custode şi preparator), naturaliştii N. Zubrovski, S. Miler, V. Bezval,
F. Porucic, mai apoi N. Frolov, M. Pocoară, N. Moroşan, I. Suhov, B. Taraburkin
ş. a. Pe parcursul anilor, cel mai
vechi muzeu din Republica Moldova se transformă într-un centru al muzeografiei
şi într-o instituţie modernă, bine cunoscută în Europa datorită participării în
anul 1994 la Concursul “Muzeul European al Anului”, organizat de către Forumul
Muzeului European. În anul 2005 muzeul a
fost reorganizat în instituţie din domeniul ştiinţei şi inovării. Pe teritoriul
muzeului se află o grădină botanică, ce întruneşte cele mai răspândite specii
de plante, arbori şi arbuşti de pe teritoriul Republicii Moldova. În cadrul
acesteia a fost organizat un vivariu cu expoziţii permanente de păsări rare,
exotice şi decorative, reptile şi peşti. Fiind primul muzeu din ţară, acesta a
contribuit la crearea reţelei muzeale şi a şcolii naţionale de muzeologie. În
prezent, activează în direcţia organizării muzeului în aer liber de arhitectură
populară – Muzeul Satului. Ca filiale ale muzeului sunt complexele muzeale
Conacul Balioz din satul Ivancea (Orhei), Vila cu Parc Mândâc din raionul
Drochia şi Ţâpova-Saharna din raionul Rezina. În cadrul muzeului activează
Ansamblul etnoflocloric „Ethnos”, Clubul folcloriştilor, etnografilor, interpreţilor
şi amatorilor de folclor, Clubul amatorilor de flori ş. a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu