CUNOAŞTE-ŢI ŞI IUBEŞTE-ŢI ORAŞUl. CHIŞINĂU 580

MUZEUL NAŢIONAL DE ETNOGRAFIE ŞI ISTORIE NATURALĂ

            Pe strada M. Kogălniceanu din capitală există mai multe clădiri istorice. Una dintre ele este însă deosebit de atractivă, aici aflându-se primul muzeu public de la noi, înfiinţat acum 127 de ani, în octombrie 1889. Astăzi acesta se numeşte Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală şi se bucură, anual, de zeci de mii de vizitatori. Istoria muzeului începe în anul 1889, când Zemstva Basarabiei, organul de conducere al regiunii în timpul stăpânirii ruseşti, a organizat Expoziţia Agricolă şi Industială. Fondat ca muzeu agricol, printre primele piese ajunse aici au fost soiuri de seminţe de cereale şi plante, mostre de soluri, minerale şi îngrăşăminte, insecte dăunătoare, diverse obiecte legate de gospodăria sătească etc. În prezent muzeul deţine un patrimoniu de circa 135 mii de piese. Aici au fost create numeroase expoziţii care au pus în valoare lumea animală şi vegetală, bogăţiile naturale ale ţinutului, au reflectat îndeletnicirile populaţiei. Piese din colecţiile muzeului au fost prezentate la diferite expoziţii organizate în multe ţări din Europa, Asia, America şi Africa. Muzeul are o expoziţie permanentă cu genericul Natura. Omul. Cultura. Sălile, cu o suprafaţă de 2000 metri pătraţi, deţin exponate valoroase despre corelaţia om-natură la diferite etape ale dezvoltării societăţii. Muzeul dispune şi de o sală de expoziţii temporare în care se etalează diverse piese atât din patrimoniul propriu, cât şi din alte muzee. Au devenit tradiţionale expoziţiile de artizanat ale meşterilor populari care se organizează în fiecare an.                        

Complexul arhitectural-istoric al muzeului a fost construit în a doua jumătate a sec. XIX- începutul sec. XX. Clădirea principală a fost înălţată special pentru muzeu în anii 1903-1905 după proiectul arhitectului Vladimir Ţîganko. Edificiile muzeului sunt monumente de arhitectură de importanţă naţională. Printre personalităţile care au contribuit la propăşirea lui se numără Franţ Osterman (primul custode şi preparator), naturaliştii N. Zubrovski, S. Miler, V. Bezval, F. Porucic, mai apoi N. Frolov, M. Pocoară, N. Moroşan, I. Suhov, B. Taraburkin ş. a.   Pe parcursul anilor, cel mai vechi muzeu din Republica Moldova se transformă într-un centru al muzeografiei şi într-o instituţie modernă, bine cunoscută în Europa datorită participării în anul 1994 la Concursul “Muzeul European al Anului”, organizat de către Forumul Muzeului European.  În anul 2005 muzeul a fost reorganizat în instituţie din domeniul ştiinţei şi inovării. Pe teritoriul muzeului se află o grădină botanică, ce întruneşte cele mai răspândite specii de plante, arbori şi arbuşti de pe teritoriul Republicii Moldova. În cadrul acesteia a fost organizat un vivariu cu expoziţii permanente de păsări rare, exotice şi decorative, reptile şi peşti. Fiind primul muzeu din ţară, acesta a contribuit la crearea reţelei muzeale şi a şcolii naţionale de muzeologie. În prezent, activează în direcţia organizării muzeului în aer liber de arhitectură populară – Muzeul Satului. Ca filiale ale muzeului sunt complexele muzeale Conacul Balioz din satul Ivancea (Orhei), Vila cu Parc Mândâc din raionul Drochia şi Ţâpova-Saharna din raionul Rezina. În cadrul muzeului activează Ansamblul etnoflocloric „Ethnos”, Clubul folcloriştilor, etnografilor, interpreţilor şi amatorilor de folclor, Clubul amatorilor de flori ş. a.