Cartea de pe masa ta

PAUL GOMA: ARTA REFUGII

Fiindcă este vorba de un roman autobiografic, credem că se impun aici, chiar din start, câteva repere ce ţin de viaţa autorului, care să fixeze în spaţiu şi timp acţiunea acestei incitante pânze epice. Aşadar, Paul Goma vede lumina zilei la 2 octombrie 1935, într-o familie de învăţători basarabeni repartizaţi în satul Mana, judeţul Orhei; tatăl său, Eufimie Goma, este din Ciocâlteni, iar mama, Maria Popescu, din Chiştelniţa “de peste deal”. În martie 1944, pe când viitorul prozator avea doar 9 ani neîmpliniţi, familia Goma se retrage, se re-fugiază peste Prut, în Transilvania românească, pentru a scăpa de urgia tăvălugului sovietic de foc, care se apropia de Nistru cu vertiginoşi paşi …de cauciuc şi şenile. În cele din urmă, îndurând multe greutăţi, familia scriitorului de mai târziu trece Prutul împreună cu alţi refugiaţi de nevoie şi se stabileşte în Transilvania. Aşa se face că, dacă romanul “Din calidor” este povestea unei copilării basarabene, apoi această a doua carte din ciclul autobiografic al lui Paul Goma – „Arta refugii” (Editura Cartier, Chişinău, 2015) – recompune, în memorie, o copilărie transilvană, în care copilul din satul Mana (pe aproape de Mănăstirea Curchi) devine refugiat, trăind, laolaltă cu atâţia alţii, drama “desţăraţilor”, trauma ruperii violente de locurile natale. Astfel, forţa romanului “Arta refugii” izvorăşte dramatic din propria biografie a lui Paul Goma, fiind o continuă şi dureroasă spovedanie,

memorie în acţiune şi acţiune morală…După cum observa criticul literar Mihai Cimpoi, „Marele merit al lui Paul Goma e acela de a exprima adevărul cu o autenticitate ce nu admite nici o notă de contrafăcut şi cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parţială a lui”. Având la temelie o zbuciumată experienţă de viaţă – socială, politică, morală –, romanul “Arta refugii” este totodată şi o carte-document, o carte-mărturie, cu oameni adevăraţi şi întâmplări reale. Cele începute aici (în „Din calidor”, ”O copilărie basarabeană” şi „Arta refugii”, ”O copilărie transilvană”) prozatorul le-a povestit măiestrit, în continuare, în celelalte cărţi din ciclul său autobiografic: „Astra”, „Sabina”, „Bonifacia” şi „Roman-intim”.

Carte de vizită: După ce şi-a încheiat copilăria basarabeană şi transilvană, în 1954 Paul Goma intră la Institutul de literatură “Mihai Eminescu” din Bucureşti. În 1956 este arestat şi condamnat la doi ani închisoare pentru „agitaţie publică”: la lecţii şi seminare susţinea că “Basarabia este pământ românesc”, ceea ce, pe atunci, nu era recunoscut, public, de către autorităţi, care se temeau să nu-i… supere cumva pe ruşi. În ianuarie 1966 depune la Editura ESPLA manuscrisul romanului “Ostinato”. Constatând că acesta nu-i va fi publicat în ţară, îl trimite în Occident. În 1970 i se ia dreptul la semnătură. Printr-o scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă în ianuarie 1977, Goma se solidarizează cu Charta 77, iniţiată de intelectualii cehoslovaci în frunte cu scriitorul Vaclav Havel, viitorul preşedinte al Cehiei. În mesajul său de atunci Goma scria că ungurii, polonezii, cehii şi slovacii sunt ocupaţi de ruşi, “pe când noi, Românii, vai, suntem ocupaţi de Români”, astfel

explicându-se “suferinţa atroce” a românilor. În aprilie 1977 este arestat, pentru ca la 2 noiembrie acelaşi an să fie expulzat din România. Se stabileşte la Paris, împreună cu familia, unde cere azil politic. Din anul 1977 şi până la ora actuală Paul Goma a publicat, în Occident, peste 50 de volume în limbile franceză, engleză, germană, suedeză, italiană, spaniolă, portugheză  (romane, mărturii, dialoguri, articole, jurnale…) ş. a. Abia în 1990, după 20 de ani de inexistenţă ca scriitor român, debutează editorial şi în România. La 21 martie 1995 Paul Goma se anunţă public candidat la alegerile prezidenţiale din 1996, România. 

Cărţi de acelaşi autor pe rafturile Bibliotecii „Alecu Russo”: “Din calidor”(Editura Lumina, Chişinău, 2010), „Altina” (Ed. Cartier, Chişinău, 1998), „Soldatul câinelui”, „Basarabia”, „Culoarea curcubeului ’77” (toate trei – Ed. Flux, Chişinău, 2003), „Ostinato” (Ed. Anamarol, România, 2007), „Săptămâna roşie sau Basarabia şi evreii” (Editura Vicovia, România, 2010).                    

O maximă de-a lui Paul Goma, cel mai mare scriitor disident român, supranumit pe bună dreptate de unii profesionist al adevărului, de alţii un Soljeniţîn român născut în Basarabia: Adevărul care produce durere este preferabil minciunii care produce plăcere.