Galaxia Gutenberg

LA CE LUCREAZĂ ÎN PREZENT POETUL VASILE ROMANCIUC?

Stilul clasic şi gândirea modernă, metafora plină de noutate şi tradiţia folclorică s-au topit într-un tot întreg în poezia lui Vasile Romanciuc. A debutat editorial cu placheta de versuri “Genealogie” (1974), urmată de volumele „Citirea proverbelor”,”Din tată în fiu”, „Ce am pe suflet”, „Note de provincial”, „Un timp fără nume”, „Îndoiala de sine”, „Olimpul de plastic”, „Purtătorul de cuvânt al tăcerii” ş. a. Poezia sa este meditativă fără a fi gravă; etică, dar fără sâcâială moralistă; concret-istorică, evitând însă sloganul. 

Vasile Romanciuc a văzut lumina zilei la 17 decembrie 1947, în satul Bădragii Noi din raionul Edineţ. Părinţii erau agricultori. “Am avut o copilărie frumoasă în satul meu de pe malul Prutului, îşi aminteşte poetul. O casă mică, şindrilită, cu cerdac. În prag doi meri rotaţi care, în nopţile de primăvară, luminau ograda cu florile lor parfumate.Când se revărsa Prutul, mai bine de jumătate din grădina noastră era sub apă. Vecinii veneau la noi în grădină, cu coşuri de lozie, şi prindeau peşte… În seara Anului Nou, îi însoţeam, cu o armonică, pe flăcăiandrii din Cetatea lui Novac”.

După absolvirea Şcolii medii nr. 2 din Edineţ, îşi continuă studiile la Facultatea de Filologie a

Universităţii de Stat din Chişinău. Apoi este redactor la Radioul Naţional, consultant literar la Uniunea Scriitorilor, redactor-şef adjunct la săptămânalul “Literatura şi Arta”. În prezent e şef de secţie la Editura „Prut Internaţional”.

Vasile Romanciuc e unul dintre cei mai buni poeţi de la noi, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Este laureat al mai multor premii literare din Moldova şi România. Nominalizăm câteva dintre cărţile lui pentru copii: „Floare zburătoare”,  “Doi iezi”, „De ce plînge clovnul?”, „Poveştile lui Ion Creangă”, “Toate întîmplările se prefac în cuvinte”, „O furnică la bibliotecă”, „Copilul cu aripi de carte”, „Am un nume frumos” ş. a.

Fără îndoială, este cunoscut faptul că literatura pentru copii este un domeniu în care nu toţi autorii, oricît de iscusiţi ar fi, dau buzna să se aventureze. Şi aceasta, pentru că ea are o serie de specificităţi legate de lumea copilăriei, pe care trebuie să le stăpâneşti foarte bine. Limbajul trebuie să fie la nivelul de înţelegere al vârstelor fragede, să aibă un caracter didactico-moral manifest, ori cel puţin sugerat, să nu conţină frivolităţi şi acte de violenţă împotriva oamenilor şi a animalelor, să nu conţină acte împotriva naturii, a plantelor, a solului şi apei, să promoveze acţiuni şi lucruri pozitive. În sfârşit, autorul trebuie să intre el însuşi în pielea personajelor create, astfel încât să fie credibil.

Toate aceste calităţi le posedă cu prisosinţă autorul de faţă. “Simplu în aparenţă şi complex în esenţă”, precum îl defineşte criticul Ion Ciocanu, poetul Vasile Romanciuc exprimă (şi) în poezia pentru copii acea responsabilitate specifică actului său creator ce nu se mulţumeşte cu jumătăţile de măsură.

Ajunşi, telefonic, pe şantierul său de creaţie, Vasile Romanciuc ne-a spus literalmente următoatele:

            - Pregătesc pentru tipar volumul de versuri Lumina glasului lăuntric. Este o selecţie din cărţile publicate până acum, plus un ciclu de poezii noi din ultimii doi-trei ani. Munca la o asemenea carte este, contrar aparenţelor, destul de dificilă – trebuie să tai cu grijă “crengile” uscate şi să le pui – fără ezitare! – pe foc… Numai aşa poţi fi sigur că… nu ţi-ai tăiat craca de sub picioare… Volumul e în lucru la Editura Prut. Tot aici e în fază finală ilustrarea cărţii mele pentru copii Puil mamei, dragul tatei.

            Sper să apară în 2016. Dar… cine ştie – în nesfârşitele crize basarabene de tot felul „dar”-ul este atât de rar un „cadou” şi atât de des o simplă şi necruţătoare conjuncţie adversativă, în spatele căreia nu se prea îmbulzesc veştile bune.

            Dar… sper.