Aniversări culturale
Despre sculptorul Constantin Brâncuşi se spune că a gândit ca Dumnezeu şi a muncit
ca un rob. El este, în lume, cel mai cunoscut dintre români. S-a născut la 19
februarie (stil nou: 2 martie) 1876 în localitatea Hobiţa, Oltenia, şi s-a
stins din viaţă la 16 martie 1957, la Paris. A studiat la Şcoala de arte şi
meserii din Craiova şi la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti (1898-1902). În
1904 a plecat la studii la Munchen, însă după şase luni a pornit pe jos prin
Bavaria, Elveţia şi Alsacia până la Langres (Franţa), de unde a ajuns cu trenul
la Paris. În anul 1905 a fost admis la Ecole Nationale Superieure des
Beaux-Arts. În 1906 expune pentru prima dată la Societe Nationale de Beaux-Arts
şi la Salon d’Automne din Paris. În 1907 creează prima versiune a Sărutului, temă pe care o va relua sub
diferite forme până în 1940, culminând cu Poarta
Sărutului din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu. Până în
1914 participă
regulat la diferite expoziţii colective din Paris şi din Bucureşti, inaugurând
ciclurile Păsări Măiestre, Muza Adormită şi Domnişoara Pogany. În 1913 este invitat să participe la marea
expoziţie de artă modernă de la Armory Show din New York, unde tabloul lui
Marcel Duchamp Nud coborând o scară şi
sculptura lui Brâncuşi Domnişoara Pogany
provoacă mare senzaţie. Ca urmare, în 1914, Brâncuşi îşi deschide prima
expoziţie personală la New York. Până în 1940, a creat operele sale cele mai de
seamă, din ciclul Pasărea în văzduh
şi ciclul Ovoidului, participând şi
la cele mai importante expoziţii colective din SUA, Franţa, Elveţia, Olanda,
Anglia etc. Muzeele şi colecţiile de artă americane posedă cea mai mare parte a
operei sale. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centrul Pompidou) are
un număr important de lucrări de Brâncuşi, pe care acesta i le-a lăsat
moştenire împreună cu tot ce se afla în atelierul său din Impasse Ronsin,
situat în inima Parisului.
Abia în 1964 a fost descoperit şi în ţara sa de
origine ca un geniu naţional, după un sfert de veac ansamblul monumental de la
Târgu-Jiu (Poarta Sărutului, Masa tăcerii şi Coloana infinitului) fiind scos din uitare, amenajat şi redat lumii
dornice de frumos.
Încă din 1926 a început să fie considerat ca unul dintre cei
mai mari artişti ai secolului XX. Sculptorul englez Henry Moore scria în 1937:
„Brâncuşi a fost acela care a dat epocii noastre conştiinţa formei pure. Opera
sa are o importanţă hotărâtoare în evoluţia sculpturii contemporane”. În
1957, Christian Zervos, critic de artă şi scriitor francez de origine greacă, a
publicat un volum omagial consacrat lui Brâncuşi, în care a inclus mărturiile a
25 de artişti şi critici de artă. În 1963, la Paris, apare monografia scrisă de
Ionel Jianu, în franceză şi engleză, cu primul catalog ştiinţific al operei lui
Brâncuşi, care cuprinde 206 sculpturi şi 103 picturi, guaşe, acuarele şi desene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu